Capitolul 9

Mi-am intors disperata capul. Se afla acolo. James stătea acolo, rezemat de un copac. Părea oarecum diferit, caracteristicile sale eraut mai detaliate, mai clare. Pielea era palida, era alb ca o fantomă. Şi ochii lui .... erau… rosii. O culoare roşie înfricoşătoare, roşu-închis, de culoarea sângelui. Se uită înspăimântător, terifiant. Eram speriata. Foarte speriata. Ce avea de gând să-mi faca? Ma rugam in gand.
- Ce… cauti…aici ? Am întrebat, cu picioarele tremurand incontrolabil, vocea mea era abia o şoaptă. M-am ascuns in spatele unui copac. James a zambit crud, aratandusi dintii extreme de albi.
Am fost aproape sa imbratisez copacul acum, eram atat de speriata. Picioarele mele s-au incurcat si m-am prabusit pe iarba uda. Respiram scandat si inima imi batea inebunita.
- Bella, Bella, Bella. Ce am să ma fac cu tine? A spus James. Glasul lui suna ca un clopotel.
El nu trebuia sa fie aici. Trebuia să fie în închisoare. El nu trebuia sa fie aici, în pădure. Te rog, ajuta-ma! Spuneam in gand uitandu-ma la cerul intunecat.
Dintr-o data, el era în picioare chiar în faţa mea, fara sa il observ cand s-a miscat. Era inuman. Faţa lui înfricoşătoare ma privea. Am îmbrăţişat copacul, chiar dacă acesta nu va fi capabil să mă protejeze.
- Ar trebui sa fii in inchisoare, am şoptit. Vocea mea tremura. El zîmbi din nou.
- Nu prea mult timp, a spus el, cu vocea lui frumoasa. M-a rugam din rasputeri sa fie acesta doar un vis. M-am rugat sa ma trezesc sis a il vad pe Edward stand langa mine. M-am rugat ca totul sa fie bine. M-am rugat atat de tare. O lacrimă mi-a căzut pe obraz. Ştiam că acesta va fi sfarsitul meu; Edward nu era aici pentru a m-a salva din nou.
Ce trebuie să fac? Ar trebui, cel puţin, sa ma lupt cu el, dar, el ar fi mult mai puternic.
- Lasa-ma… Edward te va gasi… gaura din inima mea a început să se mareasca din nou. Spunându-i numele era ca o agonie, era ca şi cum cineva imi ardea inima. Mai multe lacrimi imi cazura pe obraji.
Deodată, James izbucni în râs. Chiar si rasul era infricosator si am tresărit.
- Ştiu că a murit, Bella. Nu minti! El a spus şi s-a aplecat în faţă.
Se apleca mai aproape de mine, punand man ape copacul din spatele meu.
- De fapt, eu l-am omorât, a spus el zambind sadic.
Am inghetat. Sufletul ma durea extreme de tare si eram foarte furioasa. El l-a ucis pe Edward. El l-a omorât. Nu mai eram speriata. Nu mai simţeam nimic în afară de ura pura.
Am sărit în sus şi am fugit pe partea opusă; mintea mea a ţipat la mine să fug, dar, inima mi-a spus nu. James il omorase pe Edward. James il omorase pe Edward. James il omorase pe Edward. Aceste cuvinte au ars în mintea mea. Am de gând să răzbun moartea lui. Ştiam că este o cauză pierdută; James era de o mie de ori mai puternic decât mine. Eram un om neîndemânatic şi nu a avut nici o idee cum să lupt, dar el a ucis pe Edward al meu. Vreau sa mor. Sa mor incercand sa ma lupt cu ticalosul de James.
Dintr-o data, James, a fost în picioare în faţa mea din nou. Ochii lui de un roşu-închis s-au amuzat. Cum putea sa rada? Dintr-o data, el m-a apucat de încheietura. Im intoarse mana, pocnindu-mi oasele. Imi rupsese mana. Am inceput sa urlu de durere.
- Încercai sa fugi? Intreba el cu un umor bolnav
Am vrut să simta si el durerea. Incercam sa spun ceva, dar durerea imi ardea in corp.
- Tare… Am reuşit să spun. Chiar am putut auzi durerea din vocea mea. Eram sigura ca putea mai mult decat atat. Rânjetul lui nu lipsea.
- Esti curajoasa pentru o fată. Edward a fost curajos sa se casatoreasca cu tine.
Când a spus numele lui Edward, am rabufnit. Am inceput sa ii dau pumni si palme peste fata, dar parea ca e facuta din piatra. Nici nu clipi. Nu se clinti nici un pic. Era ca de marmura.
Ma prinse de par si ma arunca, izbindu-ma de un copac. Am ţipat din nou. El sari langa mine, amuzat.
- Viteaz-o! a comentat el. Imi prinse mana si mi-o rupse din nou. Am urlat tare, zguduind padurea. El a râs cu plăcere.
- Daca nu mi-ati fi facut nimic, nici unul din lucrurile astea nu s-ar fi intamplat. Tu ai fi in casa chiar acum, cu pretiosul tau Edward.
El a sărit de pe picioarele mele rupandumi-le. Plangeam in hohote, tipam. Au fost hohote pentru Edward, au fost hohote pentru mine, au fost pentru Anthony si Elizabeth. Au fost pentru toată lumea.
- Ti-as putea face mai multe, dar nu prea imi stapanesc setea acum. Habar nu aveam ce vorbeste. Se apropie de mine.
Moartea imi suradea. M-ar fi eliberat de orice durere, durere emoţională şi durere fizică. Eram ameţita acum, James se apleca în faţă din nou. Nu ştiam ce făce, dar am vrut să mă omoare acum. Am vrut să mă omoare. Poate că imi va rupe gâtul? Sau poate că-mi va înfige un cuţit în piept sau poate ca ma va sufoca. Nu imi pasa. Vroiam doar sa mor. Am închis ochii…
Ceva ma musca de gat chiar atunci. Am ţipat tare. Acest lucru nu era ca orice alta experienţă pe care o aflasem azi, era mult mai rău. Ma simteam ca sic and cineva imi sugea viata. Ma simteam ca sic and as fi fost aruncata pe foc. Ardeam. Ardeam cu totul. Am tipat si mi-am deschis ochii. James. Ma musca de gat, sugandu-mi sangele. Era vampir? Focul a început să se răspândească şi m-am simţit slabita. Asta este, asta este sfarsitul... Nu mai aveam energie sa tip, totul era tulbure. Dintr-o data, James zbura de pe mine.
Nu am putut deschide ochii chiar acum. Nu aveam nici un pic de energie. Dintr-o data, focul a început să arda mai tare. Era mult mai rau. M-am simţit paralizata, nu ma puteam misca. Ma simteam ca sic and as fi fost arsa de vie. Tipam.
Am simtit un deget rece pe pielea mea. Am stiut ca nu era James. Atingerea era blanda si timida. Vroia sa ma ajute.
- Foc! Foc! Cineva sa ma scoata din foc! Focul! Am ţipat. Persoana isi puse degetele pe gâtul meu.
- O! Ssst ... Va fi bine! a spus o voce tânără, fetişcană.
- Focul! Stinge-l! Am ţipat din nou. Incendiul se inrautatea. Se raspandea mai repede decât am crezut. Imi ajunsese in picioare.
- Totul va fi bine, a spus vocea ciudata.
Fata incerca sa ma ajute. De ce facea asta pentru mine?
- Te rog! Nu face asta. Omoara-ma! Am rugat-o şi apoi a strigat din nou, focul ardea in picioarele mele.
- Proces a început deja! Nu îl poat opri. Eşti Se va schimba. Asta se va intampla in maxim o zi, a spus vocea.
Am stat acolo pentru Dumnezeu ştie cât timp. Poate secunde, minute, ore, zile, saptamani, luni, ani... Am ars acolo, în mijlocul pădurii, cu o fata ciudata. Focul se intetea. Durerea se înrăutăţea. Am vrut să mor şi să fiu libera de aceasta durere. Ocazional, o rugam pe fata să mă omoare. Ori de câte ori a răspuns, vocea ei era blânda şi imi spunea ca nu mai dureaza mult, ca totul va fi bine. Fata a rămas cu mine, ea mă tinea de mână şi imi spunea cuvinte linistitoare. Nu aveam nici o idee despre cine este fata sau de ce a facut asta pentru mine. Eu doar aveam încredere în ea.
Dintr-o data, inima imi batea mai tare. Simteam ca si cand as zbura. Inima imi lua foc, dar incet incepu sa se stinga. Focul se stinse usor in degetele de la picioare, apoimai sus, pana se stinse de tot. Se stinse apoi din brate, din restul corpului si din inima. Apoi brusc, inima mi s-a oprit. Am murit?
- Deschide-ţi ochii, tanar-o! a spus fata ciudata. Am deschis incet ochii…
____________________________________

Ellow!
ce facetzi?:))
Si iata-ma dupa o lunga absenta:)) am revenit cu capitolul 9;))
care e bestial:X:X de cand asteptam sa vina partea asta:X:X
promit sa traduc repede urm cap, desi, am 9 ficuri si 9 continuari:
desi sunt pe felieee:))
phui, va astept comentariile, si cu cat datzi mai multe, cu atat mai repede va veni urm capitol;)
Hugs & Fucking peace>:D<

Concurs;)

Heey! noi suntem RaMonix si Monik si organizam concursul de mai sus;)
pollul va fi conceput pe data de 13 august, cand se vor termina inscrierile;)
si pe data de 20 se vor termina voturile si va fi anuntat castigatorul;)
pentru participare trimiteti prin email numele vostru si numele ficului (daca aveti mai multe e ok si asa)
premiul consta in 3 diplome pentru premiul 1, 2 si 3:D
mult succes;)


Blogurile noastre:

Monik: http://mmonik14.wordpress.com pe care vi-l recomand cu drag;) e superb dar e si terminat;)se numeste FOREVER AND ALWAYS

RaMonix: http://ramonic95.wordpress.com se numeste WHEN I LOVE YOU MORE THAN ANYTHING
http://ramonixandmusicrainbow.blogspot.com se numeste CA DOUA PICATURI DE ROUA si il scriu cu MusicRainbow
http://silent-tears-by-ramonix.blogspot.com unde postez 3 ficuri: Silent Tears, Betrayed si Wild Thing


Plz, cititi si comentatziii:X:X


Asteptam participanti;)


RaMonix & Monik:)>:D<:>/:)

ID-urile va rog!

Pentru toate cititoarele,. va rog luati-mi id-ul : ramonic95 sau lasati-mi id-urile voastre:))
va rog foarte mult, mi-ar placea sa vorbesc cu voi:))
si va rog, este foarte important pentru mine sa stiu ce credeti despre acest fic, asa ca va rog mult, lasati-mi mailuri sa imi spuneti totul:)) pe ramonic95@yahoo.com


P.S.: lasati aici comentariu cu id-urile voastre:*
ms muuuuuult:*:*

Silent Tears - Capitolul 8

Capitolul 8


Edward se uită la mine. Avea o figura trista, ca si cand ar fi suparat ca l-am iertat. A clatinat din cap. Ochii lui emanau suferinta. Am clipit lasand o lacrima sa curga.
- Nu ar fi trebuit sa fie asa! E vina mea! şopti el. Am dat din cap repede.
- Nu, nu este. I-am spus. Vocea mea era atât de puternica şi tare incat buzele tuguiate ale lui Edward s-au spart intr-un mic zambet.
- Eu sunt cel care ar trebui să te linisteasca pe tine, nu invers. A spus el. Zambetul lui dispăru. A oftat şi si-a pus mâinile pe faţă.
- Nu, am spus din nou. Imi facea rau s ail vad asa.
El nu ar trebui sa se poarte în acest fel. El ar trebui să fie puternic. Inima mi se strangea, facandu-se mica. Nu suportam sa il vad asa. Nu avea dreptate. Am încercat cu disperare să ii dau mainile la o parte, dar era imposibil. Era puternic. Foarte puternic.
- Nu este vina ta. Dacă nu aş fi plecat cu el acest lucru nu s-ar fi întâmplat! I-am spus cu vina. Edward suspină din nou.
- Nu e vian ta deloc! Ce pot face sa te simti mai bine? a întrebat el. În cele din urmă s-a uitat la mine, ochii lui oglindind inca dureri groaznice.
- Vreau să te opresti sa te tot invinovatesti! I-am spus. M-am uitat la el, a oftat.
- Dacă asta e ceea ce doresti cu adevarat, atunci ma voi opri. Mormăi el.
- Asta este ceea ce vreau, am spus.
Ezitant Edward si-a pus mâna puternică pe fruntea mea. Surprinzator, nu m-am simţit ciudat. Atunci am realizat! Il vroiam pentru totdeauna! Pentru totdeauna. Muream dupa imbratisarile lui! El imi placea. Si imi placea chiar foarte mult. Gândul imi facu inima sa se opreasca. Evident, el nu cred ca tinea asa la mine, el fiind un zeu grec, iar eu o fata foarte comuna, obisnuita. În timp ce el era perfect, eu eram stângace. Nu ar trebui sa imi placa asa! Dintr-o data, usa se deschise. Amandoi, am sărit în sus. M-am intors pentru a o vedea pe Elizabeth in picioare. Ea a fugit la mine şi m-a tras într-o îmbrăţişare mare.
- Oh, Bella! Sunt atât de bucuroasa ca esti bine am fost atât de îngrijorată! Multumesc lui Dumnezeu ca esti bine! Spuse ea. Când m-am departat, am vazut cum lacrimile ii siroiau pe fata.
- Sunt bine, Elizabeth. Sunt bine! Am asigurat-o in timp ce ea imi mangaia fata cu ambele maini.
- Domane, iti multumesc! Exclama cu ochii spre iconita de pe perete. Înainte de a putea spune altceva, Edward o întrerupse:
- Mama, stiu ca esti fericita pentru ca Bella este bine, dar, cred că ea ar trebui să isi revină pentru un timp, a spus Edward.
Elizabeth se uită la Edward, expresia ei m-a surprins. Nu arata socata, ci la- privit mandra si usurata.
- Da, desigur, a spus ea, mi-a sărutat capul si mi-a zâmbit. Am putut vedea teroarea în ochii ei
- Slavă Domnului că eşti bine, a spus ea din nou. Imi pupa din nou fruntea şi se uită la Edward.
- Vii cu mine Edward? îl întrebă ea. El a ezitat.
- Voi fi acolo într-un minut, a răspuns el. Ea clătină din cap şi părăsi camera.
Edward nu a venit mai aproape de mine. Stătea drept, unde era; mâinile sale erau blocate în interiorul buzunarelor.
- Tu ar trebui să dormi acum, a spus el. Mi-am lasat parul sa cad ape fata si m-am lasat pe perna.
- Ei bine, te voi vedea mai tarziu atunci, a spus el. A ezitat usor inainte de a parasi camera.
Nu ştiu de ce, dar, am avut o senzaţie de rău, nu ştiu de ce, dar, ceva in mine mi-a spus să nu ill as asa faca asta. Ceva mi-a spus să il tin langa mine. Am simtit ca ceva rau se va întâmpla cu el. Am simtit ca nu il voi mai vedea niciodata. Este adevărat ca vocea mea m-a surprins când am auzit-o:
- Nu pleca! am şoptit. Am rosit inebunita.
Am simtit o mana de gheata pe barbia mea. Edward m-a obligat să ma uit la el. Ochii lui de smarald s-au mâhnit. Ii parea rau ca ma paraseste? Faţa lui superba era obosita şi îndurerata.
- Am să merg la doctorul meu de familie, a spus el. Când nu am spus nimic, el a vorbit din nou.
- Nu iti face griji,voi fi înapoi inainte de apusul soarelui, promit! Am inghitit in sec.
Edward nu a spus nimic. El doar mi-a atins usor obrazul! Am putut simti cum ard. Când am început să roşesc mai greu, Edward chicoti, degetele lui reci s-au oprit pe obrazul meu. L-am auzit oftand şi molfăi ceva de genul ‘la naiba cu doctorul’, şi apoi iesi din camera. Plecase…
M-am întins pe pat. Am avut o senzaţie de rău din nou. Am privit la perete fara sa ma gândesc la ceva. Ochii mei s-au deschis fluturand usor.Ii puteam vedea fata prin toata camera. M-am trezit şi am deschis repede perdele. Era intuneric; Edward ar trebui să fie acasă până acum. Era, probabil, la parter cu Anthony şi Elizabeth.
Am luat prima pereche de haine pe care le-am gasit in dulapul meu, le-a pus pe mine şi am fugit spre sufragerie. Am inghetat. Erau oameni pretutindeni. Unii dintre ei vorbeau cu soapte triste, unii plangeau cu hohote. Panica imi inunda corpul. Ce se întâmplă? Am scanat panicata camera pentru orice feţe cunoscute. Am găsit-o, Coral, stătea singura pe un scaun, plangand disperata. Am alergat la ea cât de repede am putut.
- Coral! Coral? Am întrebat-o. Sa uitat la mine.
- B-Bella, se planse ea, in poala mea.
- Ce se intampla? Am intrebat-o cu disperare.
Coral nu a răspuns. Sau… nu a putut răspunde. Plangea din ce in ce mai tare. Văzându-mă, incepu sa planga si mai tare.
- Te rog, te rog spune-mi! Am rugat-o. Inima mea batea atat de repede, am putut auzi sangele navalindu-mi in tot corpul. Coral a scuturat capul şi a continuat să planga.
Am alergat la sala de mese. Era haos peste tot. Unii oameni plangeau, altii vorbeau cu voci triste si discrete. Inima mea a crescut mai mult, dacă cineva nu-mi spui ce se întâmplă să leşin. Oamenii se uitau la mine agitandu-si capul cu tristete. Unii m-au strigat, vazandu-ma. Am fost atât de nerăbdătoare!
În cele din urmă i-am găsit. Elizabeth şi Anthony. Ei stateau pe niste scaune inalte; Elisabeth se holba în neştire la o farfurie. Privirea ei era infricosatoare; arăta moarta ca şi cum cineva i-a ucis sufletul. Ea doar stătea acolo, era ca şi cum trupul ei era fost aici, dar, sufletul ei, nu. Anthony doar stătea acolo. Nu s-au deosebit emotii pe faţa lui, faţa lui la fel de buna ca marmura, dar, am crezut că am văzut ceva durere.
- Ce se întâmplă? Am inceput sa respire repede. Inima mea exploda; mâinile mele erau transpirate. Elizabeth nu se uită la mine.
- Este mort. Mort. şopti ea. Privirea ii era bantuita.
- Cine e mort? Am strigat. M-am simţit ameţita acum. Privirea lui Anthony a aterizat pe mine. Faţa lui
n-a trădat nici o emotie.
-Edward… Sopti.
Am pierdut. Întreaga mea lume era distrusă. Totul imi era inghetat in minte! Eram goala. El nu poate fi mort. El nu poate fi mort. El nu a murit. El nu a murit. El a promis ca va veni înapoi. El mi-a promis. El nu poate fi mort. E doar o gluma. Ei glumesc.
- El nu e mort! I-am spus încet. Ochii ascuţiti ai lui Anthony ma perforau.
- Edward. Este. M-m-ort…, a spus el printre dinţii încleştaţi. Am văzut durerea prin caracteristicile sale. Elizabeth a început să urleUrlete triste umplura toată casa.
El nu a murit. El nu a murit. El nu a murit. El nu a murit. El nu poate fi mort. Toti plâng pentru nimic. Edward este viu, el mi-a promis că va reveni. Am fugit afară în grădină. Toti plâng pentru nimic. El nu a murit. El nu poate fi mort. Eu nu pot sta în casa aceea, ei plang pentru nimic. El nu e mort, am continuat sa ma conving disperata.
Am alergat tot mai adânc în grădină. Ma aflam acum în pădure. Nu mai auzeam toate hohotele şi urletele din casa, asa ca am fost bucuroasa. M-am scufundat încet în jos lângă un copac.
Dintr-o data, am început să suspin. Suspinul meu s-a transformat în urlet. M-am simţit o gaura adanca în inima mea. El era mort! Edward era mort. Respiarm greu, durerea ma apasa pe piept,
distrugandu-ma. Am ţipat în agonie, gaura durea atât de tare. M-am îmbrăţişat strâns în încercarea de a mă ţine împreună cu acea durere. Am strigat din nou.
Ce s-a întâmplat cu mine? Eu nu vroiam ca el să moară. De ce a trebuit să moară? Am strigat, am plans pentru mine, am plans pentru Edward. Am plans pentru amandoi. Am plans pentru o lungă perioadă de timp, de aproape cateva zile, uitand sirul si de ceilalti. Ochii mei varsau lacrimi fara oprire. Am stat acolo pentru un timp, dar am auzit o voce.
- Bella! a spus vocea cruda si am tresarit ingrozita.
___________________________________

Scz, Scz, Scz:((
imi pare atat de rau:((
nu am mai postat de 4 zile:D
jur, imi pare rau ca v-am facut sa asteptati atat, dar am avut niste probleme in familie:
asa ca sper sa ma revansez fata de voi cu acest capitol:D
si nu uitati de fericirea mea va rog:D comentariile:D:D
va poop

RaMonix:*


P.S.: Scz di nou:))

Silent Tears - Capitolul 7

http://www.youtube.com/watch?v=ONqBJoP3AAA

Dupa cum vedeti, am pus deasupra pozei o melodie:D va rog sa ii datzi drumul, s epotriveste excelent cu capitolul;):*:*
                             RaMonix


Capitolul 7

Ochii mei au zbatut sa se deschida. M-am uitat in jurul camerei, confuza. Ce făceam în camera lui Edward? Trebuia sa stau in camera de oaspeti! Am incercat sa ma ridic, dar capul meu a inceput sa se invarta in cerc.

- Nu, a spus o voce catifelată, moale.
- Oh! mâna mea a zburat la inima.
Edward statea langa mine. Arata mai mult sau mai puţin ca un zeu grec, ochii mi s-au marit. M-am simtit ca sic and eu as fi catelusul lui si el proprietrul meu. Edward sa îndreptat către mine, fara sa imi paraseasca privirea. Se uită la mine cu intensitate. Dintr-o data, am observat vanataile si urmele de pe fata si mainile lui. Avea o dunga d esange pe frunte iar mainile ii erau bandajate sip line de vanatai.
- Ce sa întâmplat? L-am întrebat cu oroare. Ochii lui Edward a devenit mai păzitori.
- NU iti amintesti? ma întrebat încet. Ii era teama de reactia mea. Se apropie si se intinse langa mine in pat, lundu-mi mana intr-a lui.
- Eu… m-am oprit dar mintea mea confuza se lumina. Era ca si cand cineva a aprins lumina.
James. James m-a luat la o plimbare. James ma atacat. James m-a lovit. James încearca să mă dezbrace. James ma saruta. Fusese-m violate! Toate amintirile oribile imi invadara din nou mintea. James. James. James. Numele lui imi ardea mintea. Am inceput sa gem usor sis a plang. Edwrad m a stranse in brate.
- Bella? Bella? era alarmat.
Lacrimi izvorau din ochii mei. M-am simţit murdara, cum ar a putut James sa imi faca asta? De ce mi-a facut asta? De ce? Puteam inca simţi buzele dezgustătoare pe partea de sus a mea, am putut mirosi încă respiraţia urât mirositoare. El s-a atins de mine. Plangeam mai rau, mai tare, ulam. Nu mai puteam respira.
- Bella! Bella! Opreste-te Nu mai plânge! Bella? vocea lui Edward ma facut sa plang mai greu. Daca nu era Edward, James putea chiar sa ma omoare. Imi pierduse-m virginitatea.
- Te rog opreste-te din plans! Spuse Edward.
Ochii lui erau iubitori, cum nu ii mai vazuse-m niciuodata. Era alt Edward! Am vrut sa ma opresc din plans, dar nu am putut.
-Te rog Bella! Ce pot face pentru a te opri din plâns?! a întrebat el. Se uită speriat acum.
- Watttttter! Am rostit printre lacrimi.
Edward se duse spre masuta din camera si se intoarse cu un pahar de apa. Am băut cu lăcomie. El suspina intinzandu-se din nou langa mine. Lacrimi silentioase se strecurau afara din ochii mei…
Am simţit o mână puternică pe braţul meu, apoi mi-am intors capul pentru a-l vedea pe Edward cum se uita ciudat la mine. Nu ştiam de ce, dar, el m-a făcea să mă simt în siguranţă, asa ca m-am prăbuşit în braţele lui. Plangeam in camasa lui. Puteam să ii simt muschii d epe piept, i-am putut simţi respiraţia.
i-am ascultat inima, si în mod surprinzător, m-a calmat. Inca plangeam, dar nu as aca inainte.
- Unde este… e-el…? vocea mea sa cutremurat.
- Nu iti face griji, e în închisoare, vocea sa a fost atât de moale, atât de blânda.
- Se va intoarce? am şoptit şi un oftat imi ramase in gat. Edward înţepeni cu braţele strânse în jurul meu.
- Nu va face asta. Eu nu-l voi lasa! Jur pe Dumnezeu, dacă el te atinge din nou de tine, am să-l omoar! Iti promit ca te voi iubi sit e voi proteja! vocea lui suna atît de puternică, astfel încât ma determina sa plang din nou.
- Eu nu-l voi lăsa să te atinga din nou, a soptit din nou. Inima mi s-a unflat. Am ajuns la itne prea tarziu…
- M-ai salvat! am şoptit. L-am simţit relaxandu-se.
- Dormi acum, Bella, a şoptit el în părul meu.
Am refuzat să dorm; am ştiut că voi avea coşmaruri. Am refuzat. Dar, în cele din urmă întunericul a venit peste mine. Am dormit in bratele reci ale lui Edwrad. Ma simteam protejata.
Corpul meu se clătină greu; James a venit în faţă un zâmbet crud pe buze. Imi presa spatele de perete. Eram îngrozita; Lacrimile curgeau siroaie pe fata mea. Tremuram.
- Bella, oh Bella. Cine te va salva? Edward? Nu e aici! a spus el şi a venit mai aproape. Am privit la el cu oroare.
- Nimeni nu poate salva! Nimeni!. Vei fi a mea acum! A spus el şi a râs crud.
- Ce vrei!? Am gemut eu . Trupul meu se zguduia.
- Vei fi a mea, apoi...
M-am trezit tipand. Ochii imi erau plini de lacrimi si eram plina de sudoare.
-Bella! sopti Edward. A fost doar un vis! Calmează-te! Doar un vis! Sppuse el incercand s ama linisteasca. Sa mutat spre mine, si m-a strans in brate.
- Ssst .... E bine, doar un vis! Nimic nu se va intampla cu tine.. Doar un vis! Murmur el in parul meu cleganandu-ma.
Mi-am pus pentru prima oara mainile in jurul lui, nu mai vroiam niciodata sa plec. El ma facea să mă simt sigura. Edward ma linistea. M-am Calmat dupa un timp.
- Despre ce era visul? m-a întrebat încet. Buza inferioara imi tremura.
- James, am şoptit. Edward marai.
- El. Niciodata. Nu. Se. Va. Mai. Atinge. De. Tine. mormăi el. Am tresărit la tonul lui. Edward respira adanc.
- Uite Bella, ştiu că nu m-am purtat frumos cu tine. Ştiu că am actionat perfect gresit. Acest lucru s-a întâmplat din cauza mea, dacă m-as fi purtat frumos cu tine… nu ar fi trebuit sa suporti… asta, nu ar fi trebui să treci prin asta. Acest lucru sa întâmplat din cauza mea. Este vina mea. Mi-am varsat toata furia pe tine, ceea ce a fost complet gresit. Am fost supărat, aşa de supărat ca parintii mei m-au casatorit, am scos toata furia mea la tine. Imi pare rau. M-am purtat ca un dobitoc. Tu esti deosebita, dar nu mi-am dat seama din cauza purtarii mele. Acest lucru sa întâmplat din cauza mea si nu ştiu ce pot face pentru a ma revansa si pentru a-mi cere scuze! Te-am lasat singura cu ticalosul ala. Eu sunt un monstru!, a spus el.
Am realizat ceva, el însuşi isi asuma vina pentru ceea ce patisem. M-a salvat, dacă nu era el, s-ar fi intamplat lucruri oribile!
- Opreste-te! Opreşte-te din a te invinovati! Nu este vina ta. Eu iti datorez viata, Ed… mi-o taie repede.
- Nu mai încerca să mă faci să mă simt mai bine. Nu se va intampla asta. Din cauza mea. Eu nu ar fi trebuit niciodata sa ma port asa, sa te invinovatesc pe tine. Daca nu m-as fi purtat asa, nimic nu ti s-ar fi intamplat! a spus Edward nervos.
Am putut auzi furia în glasul lui. Părea atât de furios pe el însuşi. Am vrut să-l mângâi, am vrut să-i spun că nu a fost vina lui, darstiam ca ar fi devenit mai furios. Când a deschis ochii, verdele lui frumos ma inunda. Imi saruta scurt buzele. Am ramas blocata.
- Îmi pare rău Bella, daca poti, te rog iartă-mă! şopti el.
- Nu am de ce! Nu e vina ta! Dar daca iti face bine, atunci… te iert…

__________________________________________
Doame:((
Am plans la capitolul asta cand l-am citit:((:((
E pur si simplu atat de pur!
Cel putin asa mi se pare mie :(gusturile nu se discuta:D:D)

Va rog sa imi spuneti, sunt eu asta care posteaza in fiecare zi?
Nu cred ca e posibil:))
Adica din celalalte ficuri ale mele nu am mai postat de... 1 luna:))
Pur si simplu nu am timp:|
Sper sa va placa acest capitol cum imi place si mie, si nu ma pot opri din tradus!
Sper sa bag azi sau maine cap. 8:D
Spunetzi-mi daca am greseli, va rog:D
I wish you like it;)
Love you, RaMonix:*:*:X:X

Betrayed - Capitolul 1

Capitolul 1

Amintirile umane dispar in timp, dar existau unele care refuzau sa dispara. Unele pe care le uram si de care incercam d emult sa scap. Inca ma durea sa ma gandesc la el. La fata lui perfecta, la parul lui de un bronz murder, la ochii lui…
Au trecut 51 d eani de cand nu l-am mai vazut. Am fost schimbata de un vampir pe nume Victoria, care a vrut să mă omoare, dar cand a aflat ca Edward m-a lasat, m-a schimbat in fiinta dezgustatoare care sunt. Ea mi-a promis ca nu am s ail uit niciodata. In loc sa ma omoare, m-a lasat sa ma zbat in cea mai perfecta razbunare: tortura! Amintirea lui! Dar viata mea nu era chiar atat de oribila. Aveam o prietena foarte apropiata: Niya.
Niya este ca sora mea, cea mai buna si mai loiala prietena de pe pamant. Este foarte frumoasa, poate chiar mai frumoasa decat Rosalie. Are părul negru şi pielea maro. Era indianca din Asia. Ochii ei sunt de un gri închis. S-ar putea sa va intrebati cum se face aa este vampir şi are ochii gri? Ei bine, aici e raspunsul: Niya are acest dar. Ea poate schimba aspectul unei persoane.

* Flashback *

Cand Niya a fost transformata si s-a uitat in oglinda, a ramas socata. Ea doar se uita 15 minute in oglinda, apoi se intoarse brusc spre mine. Sa uitat la mine cu furie. Mi-era teamă ca m-ar întreba de ce am schimbat-o, dar ea m-a surprins pur si simpulu:
- Ochii mei sunt nu sunt gri! S-a avut bîlbîit ea nervoasa.
- Hm, da, bine! I-am spus.
- Dar de ce nu sunt ca ai tai? Spuse ea trista.
- Da, ai inca sânge uman în tine, asa ca acestia sunt de culoare rosie acum, dar vor fi ca ai mei după câteva luni! I-am spus.
- Dar… imi iubesc ochii mei gri! a spus ea cu hohote uscate şi apoi brusc ochii ei s-au schimbat la culoarea gri. Cum facea asta?
- Ochii tai sunt din nou gri! I-am spus uimita.
- Ce? întrebă ea şi se uită în oglindă. Destul de sigur, ochii ei aveau o culoare gri închis.
- Oh, Doamne! şopti ea uimita. Sunt gri! A spus tipand de fericire. Imi amintea d edraga mea Alice. Dintr-o data mi-am dat seama ce se întâmplă: dacă ea ar putea schimba modul în care o persoană arată?
- Niya, vrei să-mi faci o favoare? Am întrebat-o.
- Um cred.
- Vrei să încerci să te imaginezi ca o fată cu părul blond si cu ochii verzi? Am întrebat-o
- De ce? Intreba cu o senzaţie de confuzie.
- Doar fa-o! I-am spus şi ea a ridicat din umeri.
Mă uitam la ea cînd, deodată, parul ei negr frumos devein blond si ochii gri au devenit verzi. M-am uitat uimita la ea!
- Ce? De ce te uiţi aşa la mine? a întrebat ea. Ochii ei verzi s-au speriat.
- Ochii tăi sunt verzi acum si parul tau este blond! I-am spus eu emotionata.
- Ce? a spus privindu-se în oglindă. Deodată a îngheţat şi a ieşit un strigăt din gura ei.
- Ce sa întâmplat cu mine? Nu mai arat ca mine! a spus ea cu ochii largi.
- Ai un dar! Iti poti schimba imaginea! Am continuat eu sa murmur fericita si speriata.
- Stai! Ce vrei sa spui? întrebă ea.
- Oh, îmi pare rău! Ei bine, vezi tu… unii vampiri au o talente: unii vampiri poate vedea viitorul, Unii pot citi minti… I-am soptit amintindu-mi din nou de Edwrad.
- Deci vrei sa spui ca eu imi pot schimba înfăţişarea? întrebă ea fericita.
- Ei bine, da! i-am spus inca necrezatoare.
- Oh, Dumnezeule acest lucru este atât de marfa! a spus ea şi brusc imi veni o idee.
- Hei, Niya încearcă să imi schimbi înfăţişarea! I-am spus fericita.
- Crezi că am putea? întrebă ea cu nerăbdare.
- Cred că ar trebui să încerci. I-am soptit. Ma uitam la ea cum se concentreaza, si brusc un zambet mare ii aparu pe buze.
- Funcţionează! Tipa ea fericita.
M-am uitat în oglindă şi am văzut părul meu maro era roz şi ochii mei de un violet inchis.
- Hei Nu-mi place rozul! Am reclamat razand.
Restul zilei a fost minunat! Am ras si ne-am distrat schimbandu-ne infatisarile.

* Sfârşitul flashback *

Niya este ca sora mai mica pentru mine. Avea 15 ani, când am schimbat-o. Ea încă se mai purta ca un copil, ceea ce era foarte dragut la ea.
- Bella! Bella haide vom intarsia la şcoală! vocea Niyei ma uimit.
Hei, tipa la mine asa! Am reclamat eu.
- Doamne! Pentru numele lui Dumnezeu! Esti un vampir! Spuse ea marindu-si ochii la mine
- Imi pare rau! I-am spus. Ea a luat o carte care se afla langa mine.
- La rascruce de drumuri, din nou?! Ai citit-o de 502 ori, Bella, esti sanatoasa? a spus ea uimita.
- 504 de fapt, am corectat-o.
- Oh, Dumnezeule Bella! Esti o tocilara! Cartea asta nu are nici un sens a spus ea holbandu-se la mine.
- Haide, intarziem in prima zi de scoala! M-am ridicat si m-am dus in garaj.
- De ce mai trebuie sa mergem la scoala? A absolvit de 15 ori! sa plans ea.
- Haide Niya, nu vreau să întârziem! I-am spus.
- Bine, dar sa imi iau masina mea? întrebă ea.
- Bine. Am spus cu greu. Imi placea Honda mea argintie, astfel încât nu atrage prea mult atenţia, dar Niya adora masinile scumpe si rapide.
- Hmm ... poate că ar trebui să luam Honda. I-am sugerat innocent.
- Nu se poate! Cred că ar trebui să luam Lamborghini Gallardo! a spus ea
- Niya dar- Am început, dar ea mi-a tăiat-o repede.
- Bella haide, mi-ai spus ca putem lua masina mea, a spus ea trista.
- Ohhhh! Bine! Am suierat aruncandu-I cheile. Ea a apăsat butonul de deblocare şi farurile masinii de lux (rosie) fulgerara.
M-am asezat pe scaunul din dreapta gandindu-ma cat de dor imi era de camioneta mea Chevy rosie dar Niya adora numai maşinile rapide şi costisitoare. NU reuseam sa inteleg ce e asa d efrumos la ele. Doar risipire de bani.
M-am uitat în oglinda maşinii şi am văzut că parul meu lung si cafeniu era acum blond, ochii mei de aur erau de un verde intens şi pielea imi era palida. Niya schimba mereu infatisarile noastre cand mergeam intr-un loc nou. Niya, in loc de ochii de culoare gri erau unii maro, parul ei negru era blond-murgar si pielea ii era palida, ca a mea. Paream gemene. Vocea ei ma trezi din visare.
- Ştii Bella, niciodata nu mi-ai spus cum era viata ta umana, a spus ea şi am tresărit. Am încercat mereu să ignor acest subiect. Adică eu intotdeauna trebuie sa iti spun despre viata mea umană, dar tu niciodata nu mi-ai spus despre a ta! a spus ea.
-Nu prea am ce sa spun. Am spus în speranţa ca va cumpara minciuna mea.
- Oh, te rog scuteste-ma! Ti-am spus vreodată, nu stii deloc sa minti! a spus ea.
- Nu trebuie să fie ceva ce ar putea spune-mi. Dar eu nu aveam parinti, frati sau prieteni si nu imi amintesc! am spus eu. S-a uitat la mine si sopti:
- Tu stii ca poti sa ai încredere în mine! fata ei era una buna.
- Stii, am încredere în tine… Dar, e prea dureros pentru mine! I-am spus sincer.
- Cum? a întrebat ea.
- Mai tarziu. Iti spun acasa, mai tarziu. Ar trebui să plecăm acum! I-am spus ei încercând să ignor conversaţia.
- Bine. Eu nu voi uita, a spus ea.
Când am ieşit din maşină. Am văzut că toată lumea se uita la noi. Unii se holbau la masina, unii la fata mea, iar unii la Niya.
- Se uita la noi ca sic and ar vrea sa ne manance, sopti Niya şi am chicotit. Când am ajuns la secretariat, am văzut acolo o fată de aproximativ 20 de ani care statea pe scaun şi se uita plictisita.
- Bună ziua, numele meu este Bella Martin şi aceasta este sora mea Niya Martin, suntem noi aici, în fiecare şcoală noi ne schimbam numele de familie. Acum doi ani ne-am numit "Chukanira", domnisoara s-a uitat în sus şi a zâmbit la noi călduros.
- Bună ziua! Va asteptam, aici e programul dvs. Doriţi o persoană pentru a vă arăta scoala? Intreba ea. Am dat reped edin cap.
- Nu, e în regulă! I-am spus
- Esti sigura de asta? ne-a întrebat şi am zâmbit la ea liniştitor.
- Absolut! I-am spus.
- Bine atunci, sa aveti o zi buna! a spus ea.
Am avut încă aproximativ 15 minute, până când clopotul suna. Am mers spre cantina. Toată lumea, desigur, se holba la noi.
- Nu-mi place sa fiu intr-o noua scoala! Toată lumea se holbează la noi! a mormăit Niya şi am chicotit. Când m-am uitat la ea a existat un aer ameninţător pe fata ei. Nici nu imi place sa imi schimb infatisarea! Pana la urma, eu arat foarte sexy! a mormăit ea şi eu am râs.
- Oh, Niya! I-am spus chicotind. Înainte de noi au fost în picioare aproximativ 10 fete. Una dintre ele a venit înainte şi s-a mirat la noi. Era destul de urata: avea parul lung blond, cu piele cafenie şi cu ochii de culoare albastru închis cu o nuanţă de verde.
- Ah, se pare sa avem colegi noi! a spus ea cu vocea plina de ură.
- Ai nevoie de ceva de la noi? Am intrebat-o nerabdatoare. Nu am vrut ca Niya să înceapă lupta cu această fată urâtă. Niya era foarte defensiva şi odată ce începe să lupte, nimeni nu o putea opri.
- Oh, da, chiar da. Nu imi sta in cale! a spus ea şi a plecat cu adepţii ei. M-am uitat la Niya şi ea început să rîdă, imitand-o:
- Nu imi sta in cale! O imita ea razand din ce in ce mai tare, tocmai atunci clopotelul suna şi
m-am trezit. Am avut doar 2 ore cu Niya care au fost matematica şi spaniola.
- Bine ca plecam! A spus in timp ce ma privea in ochi.
- La fel! I-am spus.
- Ca intotdeauna, nu? întrebă ea marindu-si ochii la mine. Am sarutat-o pe obraz si am pornit spre clasa mea.

_____________________________________________
Heey!
 Cred ca sunt nebuna sa postez la ora asta:))
ei bine, asta e noul fic pe care il traduc, este scris tot de autoarea Silent Tears :D
asa ca sper sa va placa si acesta la fel de mult;;)
va poop si va iubeeeesc:*:*
                                       RaMonix


P.S.: Va rog fiti buni cu mine si cu fericirea mea si comentatzi:D:*:*

Silent Tears - Capitolul 6

Capitolul 6



Ochii mei aluneca înapoi la Edward. El se uita evident nervos la James. Nu putea suporta să mă vada fericita? O mână aspră imi atinse cotul, m-am uitat în sus pentru a-l vedea pe James uitandu-se mirat la mine.
- Pari suparata, a comentat James. Am ridicat din umer. Ce sa întâmplat? intreba el din nou. Am aruncat o privire la Edward.
- A, da… Edwrad… spuse el ca si cand l-ar fi vazut deja. Dar apoi, Elisabeth iesi din sala d emese si se apropie de noi.
- James, ce placer sa te vad din nou! Spuse ea in timp ce James ii sărută mîna.
- Si eu, Elisabeth! a spus el din nou.
- Bella! Vino in sala de mese! Iti voi prezenta familiile lui James si a lui Coral, a spus ea şi ne-a condus la sala de mese.
Cand am ajuns, am putut vedea două feţe necunoscute. Elizabeth ma condus spre ei.
- Bella, aceasta este mama lui Coral, Tia. Ea nu semana deloc cu fica ei. Era bruneta si avea ochii negrii.
- Bună ziua, a spus ea în timp ce mi-a zambit. A făcut semn spre omul de lângă ea.
- Acesta este soţul meu, Jim, a spus ea. Am aruncat o privire spre soţul ei. Era înalt şi musculos. Avea parul de un blond murder si ochii gri. Imi amintea de cineva.
- Ce mai faci? a intrebat el şi mi-a strâns mâna.
- Ne-am întâlnit înainte? El zambi
- Nu, dar l-ai întâlnit pe fiul meu, James, a spus el. Ochii mei s-au lărgit.
- Tu esti tatal lui James? L-am întrebat. El dădu din cap.
- Dar, nu esti tatal Coral, l-am intrebat. El a clătinat din cap.
- Tata lei vitreg, de fapt.
Oh! Deci, Coral şi James sunt frati vitregi. Nu ştiu de ce, dar, ma deranjat asta.
Coral statea pe un scaun cu mîinile îndoite în poal. Ea a zâmbit la mine atunci când am mers prin camera.
- Edward! Bella! spuse ea şi ne-a tras pe amandoi într-o îmbrăţişare.
Am îngheţat. Arăta rănita atunci când s-a distantat de noi. M-am simţit rău, dar eu nu-mi cer scuze. Coral uitat la mine cu confuzie şi se uită in jos.
- Um, ce mai faci? O intreba Edward. Ea ii zambi.
- Bine, multumesc! a spus ea şi a început să vorbeasca cu Edward.
Am plecat holbandu-ma la ei. M-am aşezat pe un scaun m-am holbat apoi la farfuria care era în faţa mea.
- De ce esti aşa de supărata? Intreba James. Am clătinat din cap.
- Bine, dacă nu vrei să vorbesti despre asta, e ok! a spus el. M-am simţit vinovata.
- Nu… i-am taiat-o eu.
- Se vede! a spus el şi a zâmbit. Am zâmbit înapoi.
Tocmai atunci a sosit mancarea. Am mâncat fara sa ma gandesc vre-un pic la ce am in farfurie, caci ochii si gandul imi erau mereu la Edward si la Coral. Ei pareau foarte fericiti stand unul lângă celălalt. Ei zambeau si radeau fericiti, iar Coral se juca cu mana in parul lui. Am simtit un fior de gelozie. De ce Edward zambea cu ea si cu mine nu? De ce vorbea cu ea si cu mine nu? Nu m-am gândit la mine. Eu nu ar trebui să il simt în acest fel, mi-am spus. El e un porc, nu te merita. Mi-am spus din nou şi din nou.
- Hei Bella? Vreau sa te intreb ceva, a declarat James dupa ce am terminat cu cina.
- Desigur! I-am spus.
- Vreţi să facem o plimbare? Intreba el.
Am tăcut pentru un moment. Nu am vrut să fiu singura cu el, chiar nu. M-am simţit inconfortabil. Nu ştiu de ce, dar nu simteam ca ar trebui sa stau singura cu el. Am aruncat o privire la Edward, el zîmbea şi vorbea cu Coral. Daca el vorbeste cu ea ce vrea, atunci si eu vorbesc cu James ce vreau.
- Uh, sigur? I-am spus, dar, a iesit mai mult ca o întrebare.
- Perfect, sa mergem! a spus el. M-am simţit ciudat ca l-am urmat afară din casă. Edward era inca absorbit in conversatia care parea extreme de interesanta.
Nu ştiu de ce, dar imi era intr-un fel frica sa stau singura cu James. Ceva la el ma facea sa vreau sa fug sis a ma ascund sub pat. Imi placea James, dar tipul era… ciudat. Ma simţea inconfortabil. Mi-a plăcut să vorbesc cu el, dar fiind singuri, nu atât de mult. Modul in care ma privea el, uneori, ochii lui gri inchis parca urmareau ceva. Ceva ce nu imi puteam explica.
- Este foarte cald, a spus James. Ochii mei i-au urmarit fiecare miscare. Ochii lui a căzut pe decolteul mea.
- Um da. I-am spus intorcandu-ma usor in alta parte.
- De ce nu iti scoti fusta? a spus el venind spre mine.
- Scuză-mă? I-am spus speriata. El ma lua im brate si incepu s ama atinga peste tot.
Dintr-o data, m-a lovit de perete. Ochii lui nu imi paraseau decolteul. Mîna lui mi-a atins obrazul.
- Ce faci? L-am întrebat îngrozita.
- Ce aş fi făcut cu o lungă perioadă de timp în urmă, a spus el şi ma împins la perete. Am ţipat în groază.
- Taci din gură! a poruncit si incepu sa imi rupa rochia. Am ţipat din nou. El m-a lovit şi mi-a spus ca e destul.
- Te rog, te rog, nu face asta! L-am implorat cu lacrimi fierbinti. El s-a apasat pe mine. Mâinile sale au fost pe coapsele mele.
- Taci din gură, a spus din nou lovindu-ma.
Am ţipat pentru cineva să mă ajute, dar, James m-a lovit din nou. Am încercat să lupt impotriva, dar, el era mult mai puternic. Mâinile lui se miscau spre pieptu meu. Am plâns. Nu am putut face nimic. El avea de gand sa ma violeze si nu puteam face nimic! Oh, Edward, unde esti?
- Te rog! L-am rugat din nou disperata. El m-a lovit din nou. Ma lovi cu capul de perete. Mi-am simţit sângele scurgandu-se din capul meu. Puteam să-l miros. Am urlat si am plans aproape inconstienta. Mi-am strans ochii dorindu-mi sa mor. Era prea tarziu, deja…
Dintr-o data, James a fost aruncat departe de mine. Era sânge peste tot. Totul Nu reuseam s ama tin pe picioare si m-am lasat spre pamant, dar doua maini puternice si reci ma prinsera strangandu-ma in brate si asezandu-ma pe arba moale si sarutandu-mi fruntea. Dintr-o data l-am văzut. Edward. Se lupta cu James. Ii cara pumni lui James care urla de durere, cu mîinile pe cap.
- Un domn niciodată nu atinge o doamnă! Edward scanci lovindu-l din nou. Un domn niciodată nu loveste o doamnă! Edward scanci lovindu-l iar si iar. Tu, niciodata sa nu o mai atingi pe Bella mea! Edwrad il lovea iar si iar lasandu-l inconstient.
James era plin de sange peste tot. Dacă il opresc pe Edward, il va ucide.
- Edward, I-am spus cu vocea sfarsita. Aveam o senzatie oribila de ameteala. Edward! I-am spus l-am strigat din nou. Dintr-o data, Edward a inghetat. Si-a întors capul spre mine. Ochii lui erau îngroziţi, sa uitat înfricoşătoar la mine apoi veni si ma stranse in brate
- Bella! Bella? Bella?! a întrebat el disperat.
- Nu… am soptit dar am cazut in inconstienta.

_________________________________________

Doamne, nu imi vine sa cred:D Parca nu sunt eu:P
Am postat astazi 2 capitole:D
Dar sincer, mi-a placut atat de mult, incat nu am putut sta departe:X
Sincer, ador acest capitol, si dupa cum pare, relatia celor 2 tineri Miri se schimba radical.
Ador capitolul asta, si sper sa va placa sio voua, si daca am dat gres, va rog s aimi spuneti:|
Please comment:*:*
XOXO:*:*:*
RaMonix;;)

Silent Tears - Capitolul 5

Capitolul 5


Ochii mei se deschisera fluturand usor. M-am ridicat confuza. Unde sunt? Unde era vopseaua mea preferata din camera mea? Unde a fost biroul meu plin de carti vechi? De ce am fost dormit pe un pat matrimonial plin cu flori si cu lenjeria tesuta cu aur? Dintr-o data, mi-am amintit. Stăteam în camera lui Edward. Am dormit în patul lui. M-am simţit ameţita cand m-am uitat in jurul camerei. Edward nu dorme, nu era cu mine in camera. Am inspirat profund şi am inaintat spre baie spre baie.
Baia era lunga, luxoasa. Imi placea sa am propria baie in camera sis a ma ascund pentru ceva timp de privirea lui. Am oftat si am iesit din dus. M-am uitat în baie pentru hainele mele, fara sa le vad. La naiba! Le-am lăsat în dormitor. Am oftat din nou, si am iesit goala din baie, in dormitor.
- AAAAAAAHHHHHHHH! Am ţipat sarind in sus.
Edward a sarit in sus speriat. Se uită furios cînd ma văzut, dar, apoi se întoarse spre furia lui de şoc. Statea cu spatele la mine pentru a nu ma vedea. Am alergat la dulap şi m-am apucat de prima bucată de pânză pe care am putut găsi-o. Apoi am fugit înapoi la baie.
Oh, Doamne. Oh, Doamne. Oh, Doamne. Edward Masen m-a văzuse goala! Edward Masen! Lacrimi s-au adunat în ochii mei si m-am lasat sa alunec pe podea. Nici un om nu ma mai vazuse niciodata dezbracata, nici chiar propriul meu tata! Şi acum, Edward ,m-a văzut! M-am simţit atât de jenata ca am plans. Din fericire lacrimile mele au fost tăcute, aşa că el nu le-a putut auzi.
Ştiam că Elisabeta ar fi intrebat unde sunt. Asa ca mi-am sters lacrimile si m-am uitat în oglindă. Faţa mea era alba ca o fantomă, parul imi era incurcat, iar ochii îmi erau roşii. Mi-am udat fata cu apa rece si mi-am pieptanat repede parul.
Am inspirit, apoi m-am aplecat sa adun de pe jos carpel pe care le luase-m din dulap pentru a ma acoperi de privirea lui Edward.
La naiba! Una din bucatelele de material era o rochita roz de copil! Norocul meu era ca m-am casatorit cu Edward in zadar. Am pus rochita pe corpul meu şi am topait spre uşă. Am deschis-o putin si m-am uitat pentru a-l evita pe Edward. Nu era in camera. Am deschis uşa şi am fugit la dulap. Am luat o fusta si un top.
După ce m-am imbracat, mi-am prins parul într-o coadă de cal şi am mers spre uşă.
- AAAAHHHHH! Am ţipat din nou.
Edward aparu chiar atunci in fata usii. El a sărit în sus când mi-a auzit strigatul. Mâinile sale au fost pe gura mea.
- Trebuie să nu mai faci asta! A spus el, contrariat. mâinile lui erau încă pe gura mea. M-am uitat la mana lui, care inca mai era pe gura mea. L-am muscat enervata. Tare.
- AAHH! Tipa el.
Si-a luat imediat mîna departe, si am zâmbit diabolic. M-am razbunat ca a indraznit sa se uite la mine goala. Am putut vedea un semn de muscatura mica pe mâna lui. M-am simţit rău.
- Îmi pare rău! Foarte, foarte… am incercat eu sa tremin, dar el mi-o taie.
- Sunt bine. A spus el şi apoi scznci de durere.
- Îmi pare rău! Am început să spun, dar, mi-a tăiat-o din nou.
- Am spus ca sunt bine! A spus el furios. Am tresărit.
Ne-am uitat amandoi aiurea, pentru moment. Am atins o privire la Edward, dar el se uita mirat la mine. M-am uitat în jos.
- De ce stateai în faţa uşii? L-am întrebat.
- Mama ne vrea la micul dejun. Nu am vrut să vin în cameră şi .... sa te vad din nou goala, termina el. Am roşit stacojiu.
- De ce nu ai batut la usa? Am tipat nervoasa la el. El se uita la mine furios.
- Mama ne-a chemat la micul dejun, mormăi el din nou. M-am uitat la el apoi l-am urmat pe scari in jos.
Fiind Bella, m-am împiedicat de ultima treaptă. Am fost pe cale sa ma izbesc de podea, dar doua maini puternice ma prinsera. Am oftat şi m-am uitat în sus. Expresia lui Edward ma surprins, parea... indurerat?
- Multumesc, Am mormăit. El a dat din cap şi se uită departe.
L-am urmat la ceea ce cred că este micul dejun. In mijlocul camerei era o masa mare, plina cu alimente. Camera era mai mare decat dormitorul meu d eacasa. Elizabeth şi Anthony au zâmbit când ne-au văzut.
- Cum sunt casatoritii? Intreba Anthony. Noi nu am raspuns nimic.
- Vă rugăm sa va asezati! Porunci Elisabeth.
Am stat acolo şi a mâncat din multele mancaruri. M-am simţit copleşita, acasa am avut numai lapte şi fructe pentru micul dejun. Acesti oameni au avut totul, au avut slănină, salamuri, lapte, suc, fructe. Mi-am pierdut apetitul şi am ros numai nişte pâine.
- Nu ti-e foame Bella? Intreba Elizabeth.
- Ha? Oh, nu. I-am raspuns aiurea.
- Oricum am auzit nişte zgomote venind din cameravoastra dimineaţa, Elisabeth spuse şi apoi zâmbi a glumă. Am tresărit.
- Mama! A spus Edward pe un ton sever. Elizabeth isi atintii ochii la mine.
- Oh, Edward, a spus ea şi apoi a zâmbit din nou, avem companie la cina, a cantat ea.
- Cine vine? A intrebat el.
- Coral si familia ei, a spus ea. Dintr-o data un zâmbet frumos ii lumina faţa lui Edward. Am tresarit usor si m-am utat in farfuria mea.
- Si James si familia sa, termina ea. De data asta am zâmbit. Am observant, Edward înţepeni vazandu-ma.
- Am să merg la piaţă astăzi! Bella doresti să mă însoţesti? Intreba ea. Edward era inca nemiscat cu ochii nervosa la mine.
- Um, nu, vă mulţumesc, nu ma simt bine. Trebuie sa despachetez niste lucruri, i-am spus. Nu a fost o minciună totală.
- Bine draga, a spus Elizabeth.
Parintii lui Edward au părăsit lasandu-ma doar cu fiul lor. Am oftat şi m-am sculat. Am fost pe punctul de a începe sa merg, dar brusc atunci, a vorbit Edward.
- Unde te duci? M-am uitat la el în stare de şoc.
- Sus. Pentru a despacheta, I-am spus. M-am simţit mai bine, a fost ca în cazul în care Edward nu mă ura atât de mult .
- Nu despacheta în camera mea. Despacheteaza în camera de oaspeţi, a spus el cu răceală. Sângele meu a început să fiarbă din nou.
- Bine! Am cedat şi am plecat furioasa in cameră.
Am luat cu asalt în camera lui Edward şi apucat de rucscul meu. Mi-am luat toate hainele. Dacă el nu vrea să stau în camera lui, atunci bine! Voi rămâne doar în camera de oaspeţi. Am despachetat unele naine, dar, în curând am obosit, aşa că m-am prăbuşit pe pat şi am adormit.
Dormeam pasnic, atunci cand cineva ma zgudui. Am gemut. Acel cineva ma zgudui din nou.
- Ce? Am cedat şi a deschis ochii.
O pereche de ochi de un verde închis se uitara înapoi la mine. Ochii lui erau atât de luminosi asa ca am privit departe.
-Oaspetii nostri pentru cina vor sosi în orice moment, a declarat Edward şi se uită în jurul camerei. Nu trebuie să staii aici. Poti veni înapoi în camera mea, a spus el. Era ca sic and cineva il oblige sa spuna asta.
- Nu îmi place aici! I-am spus cu răceală. El a suspinat dandu-si ochii peste cap. M-am simţit ca lovindu-l acum. Cand a parasit camera, m-am grabit sa ma imbrac.
Am oftat şi m-am pregătit. Am imbracat o rochie simplă, neagră, lasandu-mi parul liber. Am oftat din nou, si am mers în jos pe scări. Când am ajuns la ultima treapta l-am văzut pe Edward uitandu-se la mine. Când a văzut ca il priveam, sa uitat departe. Am suspinat din nou.
- Hei Bella, a spus James din spatele meu. Mi-am intors capul 180 de grade, pentru a-l vedea cum imi zambste. Am zâmbit si eu cu căldură.
- Hei James, I-am spus zâmbind in timp ce el ma lua de mana.
_______________________________________

Imi cer mii de scuze:D pentru intarziere
Dar sper ca azi sau maine sa bag si cap 6:D
Ficul devine din ce in ce mai interesant, credeti-ma, eu il adur, as aca fetele care ma intreaba gdacarenunt la el, stati linistite, nu voi renunta:*:*;)
Kisses from RaMonix:*:*

Wild Thing - Capitolul 1 - When Life Gives You Lemons

Capitolul 1 – When Life Gives You Lemons

- Inceteaza sa te tot scarpini!
- Dar ma mănâncă, am insistat. Unghiile mele se miscau pe pielea deja iritata. O erupţie rosie suparatoare imi acoperea pielea.
- Ei bine, la ce te asteptai? Este iedera otravita. Acum inceteaza sa te scarpini, sau ti se va lua pielea si o sa te usture tare. Edward suspina, apoi isi freca mana de picioarele mele, racindu-mi pielea si facandu-mi bine. Aspectul de consternare de pe faţa lui, ma facea sa imi para rau pentru stangacia mea, care imi provoca in schimb, un rânjet liniştit.
- Edward, sincer, ce te astepti sa fac? E ca si cand o intreaga coloie de furnici merge pe picioarele mele, ciupindu-ma. Am replicat, încercând să sune aspru, la fel ca lipsa lui de simpatie. Nu am reuşit, si o senzatie de de mancarime enervanta, ma facu sa arat ca un miel patetic.
- De unde sti cum ciupesc furnicile? Intreba el cu o sclipire în ochi.
- Cand aveam 11 ani, am cazut peste un musuroi, si furnicile erau peste tot pe mine, ciupindu-ma. Am murmurat, cu o culoare de roz in obrajii.
Am oftat exagerat, m-a tras spre lac, luand cosul de picnic care fusese adus spre beneficiul meu, şi de dragul aparenţelor, era frumos sa stam in natura, desi nu stiusem. Am presupus ca acestea au fost avantajele de a detine propriul lac privat în mijlocul padurii. El a pus coşul jos pe plajă şi a scos o lămâie. Am ramas nedumerita.
- Vino aici, a spus el, întinzîndu-si una din mîinile lungi, elegante.
- Ce faci? Am nevoie sa fiu marinata inainte sa ma mananci? L-am întrebat supărata,cu buza inferioară proeminenta. Stoarse lamaia intre palme apoi incepu sa ma frece pe ambele pulpe cu viteza, zeama usturandu-ma pe zgarieturile lungi si rosii. Privirea lui imi spunea - in cea mai mare parte - ca nu e amuzat, dar am fost iertata repede atunci când i-am luat mâna şi l-am dus spre un mic copac, la baza caruia am asezat o patura mare. Am deschis larg ochii. El sari in apa apoi iesi cu un cos plin de peste. A târât coşul apoi m-a tras în jos pentru a sta pe pătură şi se aşeză vizavi de mine, cu picioarele încrucişate.
Mi-a tras picioarele hidoase, bolnave de culpabilitate în poala lui, si a început sa raspandeasca suc de lamaie de-a lungul zonele inflamate.
- Serios, care e faza cu lamaia? Am intrebat enervata. Ochii lui ma priveau nu prea prietenosi.
- Crede-mă, sunt un medic, a spus el. Nu este pentru prima dată, sau chiar a doua oară astăzi, am largit ochii la el.
- Doar pentru că ai fost la şcoală medicala de cateva ori mai mult decât Louis Pasteur nu te face doctor, am spus iritata. A ridicat o sprânceană perfecta la mine.
- Louis Pasteur?
- Taci, nu m-am putut gândi la altcineva.
El a râs cu afecţiune. soarele se cazu pe pielea lui facandu-l sa straluceasca asemenea a 1000 de paiete perfecte. Se apleca peste mine cu buzele foarte aproape de fata mea. Inima imi batea din ce in ce mai tare, şi am putut simţi obrajii fiindu-mi invadati de sange. Toate simţurile îmi păreau mai clare - am putut simţi distinct tesele din pătură, fiecare fir individual lăsa amprenta proprie pe pielea mea. Am putut vedea fiecare frunză individuală, am putut mirosi lacul, auzi fiecare val, pietricelele udate de apă la mal. Şi totuşi, nu reuseam sa aud, sa simt sau sa vad nimic. Era lipsit de relevanţă. Lumea mea a constat în întregime in Edward, mirosul lui, aurul feroce din ochii lui mocniti, buzele lui neastamparate, punctele de frig în cazul în care pielea noastra se întâlnea, sunetul respiraţiei sale fără grabă.
Buzele lui erau pe gatul meu, un traseu de foc, a lăsat o serie de sărutări de la bărbie la lobul urechii.
-Acid, şopti el, înainte de a-mi saruta urechea. Am dat din cap si mi-am strans bratele in jurul gatului lui, tragandu-l mai aproape. El ramase nemiscat, dar continua sa ma sarute pe gat si pe buze.
-Stai, ce? Am intrebat brusc, oprind sangele care mi se revarsa in obraji. El a chicotit, luându-mi fata confuza intre palmele lui perfecte. Cu un deget rece, imi netezi pliurile de pe frunte. In ciuda caldurii mari, am tremurat in bratele lui. Se lasa pe spate, trăgându-mă împreună cu el.
-Acid. De la lamaie. Iedera otravitoare este un contaminant pe bază de ulei, zeama de lamaie este un acid, şi elimina uleiul din otrava. Acesta nu te va scăpa de tot de ea, dar este un început, a spus el, scotocind în coş din nou. A scos o cutie mare de sare de masă.
-Acest lucru ar trebui să te ajute; lamaia o sa indeparteze complet otrava si pielea iritata, asa ca stai linistita. Aceasta nu va rezolva în totalitate problema, daca otrava se raspandeste, o sa te simti mai rau. Binenteles, tu ar trebui să elimini, de asemenea, orice îmbrăcăminte care poate este contactata de plante, cizme, tricou, pantaloni scurti, sosete…
-Şi apoi ce voi purta eu? am intrebat, aproape sigura că ar avea un răspuns pentru mine.
-Ei bine, cred ca ai putea sa poarti aceastea, a replicat el, brusc, cautand in sacul scump, care conţinea, am presupus, un costum de baie la fel de scump.
-Aş fi greşit dacă as fi ghicit. Alice a ambalat astea, nu?
-Ai ghicit din prima.

_____________________________________

Here the first chapter:X
se pare ca am terminat si cu primul cap:D
sper maine sa il bag pe urm.:D
va rog, lasatzi-mi coment in care sa imi spuneti cum vi se pare si daca sa il continui sau sa renunt la el:D
Thx and pussy:*:*:*
RaMonix

Wild Thing - Prolog

PROLOG

Am văzut-o o clipă prea târziu - o fracţiune de secundă mai devreme, şi aş fi prins-o, dar am fost distras, iar acum ea a fost acoperit de iedera otravita de la genunchi în jos. Din fericire, a reusit sa se mentina asa si sa nu se adanceasca mai mult. Am oftat. Această călătorie nu avea sa mearga bine. De ce, oh de ce, l-am ascultat pe Emmet sa vorbesc cu Bella, care e binenteles cel mai mere magnet de pericole, si mai ales aici in Coasta de Vest si poate chiar oriunde in lumea asta. Am scos-o repede de acolo si am urcat-o in spatele meu, apoi am pornit spre lac.
- Asta a fost iedera otravitoare? întrebă ea, uitandu-se la picioarele ei micute care falfaiau in vant ca si copacii de pe margine pe care ii daramam cu viteza mea ametitoare.
- Da. Imi pare rau pentru asta, ar fi trebuit sa fiu atent, mi-am cerut scuze, ştiind că nu era suficient, şi că ea ar va suferi pentru o perioada de timp de la această ultimă greşeală a mea.
- Mda, binenteles, de parca ai fi tu vinovat pentru greselile mele, suspină ea, si am putut auzi, practic, cum isi da ochii peste cap. Un zambet mic aparu in colturile gurii mele, chiar dacă nu era nici pe departe amuzant acest lucru. Sperăm că Alice sa aiba ceva de ajutor ambalat în coşul de picnic in care tine masa de prânz a Bellei. Am dorit ca ea sa ma fi avertizat, insa nu o puteam invinui pentru greselile mele.
Bella m-a scos din reveria mea cu un sarut mic pe partea din spate a gâtului meu. Picioarele mele se intinsera si alergara mai rapid, antrenati de caldura buzelor ei pe pielea mea inghetata, trimiţând ramificaţii de foc coborand de-a lungul coloanei mele vertebrale.
- Te iubesc, şopti ea, şi inima imi crescu. Am tusit usor incercand sa evit sa ma las calauzit de acele 2 cuvinte chiar aici, in aceasta pustietate.
- Si eu te iubesc, Bella, am răspuns si am iesit din umbra verde a pădurii în lumina puternică a soarelui dimineaţa târziu, reflectată de micul lac care ni se intindea la picioare.

Silent Tears - Capitolul 4

Capitolul 4


Ochii albastrii ai Mariei, scanara rapid intreaga camera. Am oftat mizerabil şi m-am aplecat la ea peste masa. L-am văzut pe Edward dansand cu fata aia, Coral. Imi venea sa ma duc la ei si sa ii plesnesc calumea. Eu nu eram o persoană violentă, dar, ceva m-a facut sa-mi doresc să-i pognesc bine de tot.
- L-am găsit! Spuse Marie trezindu-ma din febrile mea stare. M-am uitat la ea.
- Cine este? Am întrebat-o. Ea mi-a aratat un tip cu părul blond, care stătea aproape de noi.
- Cine este el? Ea casca ochii la mine.
- Du-te, afla! ea a spus impingandu-ma spre el.
Marie imi dadu drumul si m-am impiedicat. Am fost pe cale sa cad in fata, cînd, deodată, o pereche de maini puternice ma prinsera. Am oftat şi m-am uitat în sus pentru a vedea acelaşi tip blond, zîmbind la mine. Parea foarte frumos. Ochii lui gri aterizara pe fata mea.
- Sper ca esti bine, a spus zambind.
- D-Da. Sunt bine. Multumesc. I-am spus. El a zâmbit din nou.
- Nici o problemă. Sunt James, a spus el şi si-a intins mâna spre mine. I-am prins-o si el mi-o agita putin.
- Bella. I-am spus schitand un zambet bleg.
- Felicitări. Pentru căsătorie vreau să spun.
- Uh, merci. I-am spus.
- Sper sa nu te superi pe mine, dar vrei sa dansezi?
- Sigur, am spus.
El si-a pus mâna pe talia mea şi eu mi-am pus mâinile pe umerii lui. Ne-am clatinat o perioada, pana cand James a rupt tacerea.
- De ce te-ai căsătorit? Intreba cu suspiciune. M-am uitat la el, surprinsa.
- Ce vrei sa spui? L-am întrebat exprimand un sentiment confuz.
- Este evident că nu va placeti, a spus el ca o chestiune de fapt. M-am uitat ung in ochii lui, socata.
- Ei bine? a întrebat din nou. Am dat din cap.
- Haide, spune-mi, m-a rugat cu un zambet micut caruia nu ii puteai rezista.
- Parintii mei au organizat asta, am spus fluturand mana de-a lungul alii apoi spre Edward.
El imi ridica barbia, uitandu-se la mine în mod clar. M-am simţit inconfortabil atunci când a făcut-o. Mintea mea ii spunea lui James sa se opreasca din a-mi mangaia obrazul, dar am tacut. Intr-un fel nu doream sa ma mangaie el asa, ci Edward. M-am pălmuit mental pentru acest gând. Edward este un porc, el nu ma merita, imi tot spuneam in minte. James se uita la mine confuz.
- De ce nu ai spus nu
- Um-am uh nu am putut, am spus în timp ce încercam să imi intorc capul, dar, era imposibil.
- De ce? nu m-am răspuns.
Nu se poate, el doar încerca sa fie prietenos, poate un pic cam prea prietenos, dar nu a incercat sa ma sarute. Nu cred ca ar face asta, pare un om bun sis tie ca sunt maritata. M-am relaxat un pic la acest gând şi i-am raspuns.
- Parintii lui au vrut să-l căsătorească, aşa că am spus da.
L-am privit in ochii, care licareau spre cealaltă parte a camerei şi apoi brusc imi ridica barbia. Am suspinat în relief. Vezi? Mi-am spus. El nu incearca sa te sarute!
- Va pot deranja? Întreba un glas catifelat cu muzicaliate. O voce care suna prea familiara.
Mi-am aruncat privirea în jurul meu pentru a vedea pe nimeni altul decat Edward Cullen stand în faţa noastră cu o expresie furioasa pe faţa. Ce surpriza! M-am gândit acru. Edward se holba la noi pentru un răspuns. Privirea lui era atat de ucigasa, incat m-a facut sa clipesc speriata de cateva ori la rand.
- Desigur, a spus James.
El se mira la Edward şi apoi se întoarse spre mine. El mi-a zâmbit cu afectiune si aplecat sa-mi sărute obrazul. Sangele imi navalea in obraji. Am fost sigur că aratam ca o rosie chiar acum. Edward il privi pe James cu ura cand pleca si eu ma holbam nervoasa la Edward. Cecredea ca fac? Nu putea sa ma lase sa ma distrez si eu putin? De ce ma ura asa de mult? Edward se întoarse spre mine.Ochii lui nu mai emanau furie, in schimb ma priveau obisnuit. Fără nici un avertisment, m-a tras spre el şi si-a pus mâinile pe talia mea. M-am holbat la el.
- Ce faci? I-am şuierat.
- Mama m-a obligat, a spus el. L-am privit furioasa. Când sa terminat piesa si-a indepartat mainile si sa uitat la mine. Ochii lui verzi ma priveau intr-un fel care ma speria.
- Ai nevoie de ceva? L-am întrebat cu răceală. El isi trecu mîna prin părul lui de bronz murder.
- Trebuie să stai departe de James, a spus el. L-am privit uimita. Dupa ce ca ma ura, imi mai dadea si ordine! Ce tupeu!
- De ce ar trebui sa te ascult? L-am întrebat scoasa din sarite.
- Pentru că eu sunt soţul tău , a spus el la fel de manios. Am râs acru si fals.
- Bineinteles ca esti! I-am spus sarcastic.
- Tu nu intelegi. El este… I-am tăiat-o.
- Să nu pretindem ca iti pasa de mine. Stiu ca ma urasti, dar hai sa nu pretindem ca iti pasa, bine? I-am spus printre dinţii încleştaţi. Edward a început să spună ceva, dar, apoi clătină din cap.
- Fă ce vrei, a spus el. El se holba putin la mine, apoi pleca.
Am luato gura mare de aer. Am pasit subred spre masa Mariei. Ochii ei erau uriaşi şi am ştiut că a auzit tot ce am avut de spus Edward. M-am aşezat lângă ea şi am suspinat.
- Am sa raman toata viata cu el, i-am spus lovindu-ma cu capul de masa. Mi-am strans ochii, sperand sa nu plang.
Marie imi mangaie spatele apoi incepu sa imi spuna ceva, dar, nu o ascultam. Nu mai cont ace imi spunea ea. Stiam ca viata mea urma sa fie un iad din aceasta seara. Nu puteam face nimic sa ma salvez.
Cand veni timpul pentru a cina, mi-am urmat mama si m-am asezat la masa mare in mijloc. Erau mese diferite, pentru diferiti oameni. Erau mese de copii, tineri, persoane de varsta mijlocie si varstnici. Eu m-am asezat la masa tinerilor. Am fost prima care ajunsese la masa goala. M-am asezat si m-am uitat prin camera pentru a o vedea pe Marie care imi arunca priviri pline de intelesuri. Am ignorant-o si m-am uitat in alta parte.
- Trebuie să fii noua sotie a lui Edward, Bella, nu?! a spus o fata. Am zambit politicos.
Ea a continuat să murmure şi si eu dadeam din cap zambind. Parea confuza, asa că m-am oprit din a da din ca. Alte persoane au început să sosească. Ma felicitara apoi se asezara. Am aşteptat pentru orice chip cunoscut, dar n-am gasit nici unul. Curând, Edward şi Coral ni s-au alăturat. I-am palmuit pe amandoi pe sub masa numai pentru mine. Nu cred ca cineva observase. Nu aveam prea mult chef, nici nu aveam cu cine sa vorbesc, iar fata aceea enervanta discuta cu Coral. M-am cocosta in locul meu, jucandu-ma cu mainile. Scaunul de langa mine scartai sub greutatea cuiva. Nu m-am uitat pentru a vedea cine este.
- Hei Bella, a spus o voce. M-am uitat în sus pentru a-l vedea pe James zîmbind la mine. Am zâmbit si eu.
- Hei! I-am spus vessel.
- Ma bucur ca te vad, a spus el. Zambetul meu era din ce in ce mai mare.
- Si eu! I-am spus.
Amândoi am inceput sa palavragim ceva. Ma simteam usurata. În timp ce vorbeam ochii imi fugira spre Edward, care se uita la noi mirat. Coral il tragea de camasa incercand sa ii capteze atentia, dar atentia lui era atintita doar spre noi. Cand m-a vazut ca ma holbam la el, si-a indreptat repede privirea spre Coral. Lasul! Restul serii a fost plictisitor şi lipsit de evenimente. Cand petrecerea se incheia, le-am multumit tuturor oaspetilor ca au venit. James imi saruta dulce buzele foarte scurt. Am roşit şi m-am uitat departe. L-am prins pe Edward uitandu-se la James cu furie, apoi la mine. Cand imi intalni privirea, intoarse repede capul spre Coral.
Când toată lumea a părăsit sala, eu si Edward am luat-o spre camera noastra. Se uita scurt la mine apoi m-am uitat si eu. Nu imi mai era frica de el. În timp ce Edward intra în camera noastră, m-am dus să fac un duş.
Nu aveam sa imi fac griji. Edward m-a ura, si cu siguranta nu vroia sa se culce cu mine, atunci de ce era atât de nervos? Am iesit din dus dardaind si m-am pus camasa de noapte preferata. Am sperat ca Edward sa fi adormit deja. Ma rugam lui Dumnezeu sa fi adormit! Am intrat tiptil si l-am vazut pe Edward dormind pe jos, pe o saltea gonflabila. Am suspinat. Am mers incet spre pat si m-am prabusit in el. Chiar daca eram obosita, stiam ca nu voi dormi prea mult, insa m-am inselat, caci intunericul dadu peste mine.

Super tareeee!!!
Va rog! amnevoie de cat mai multe accesari! doar un clik! va rog mult de tooot!
Ms tuturor:*:* http://amuzament-saptamanal.blogspot.com

Silent Tears - Capitolul 3

Capitolul 3

Coboram scarile uitandu-ma la picioarele mele. Capul imi parea ca e mai mare si mai greu si umerii imi erau drepti. Ochii mei licărira spre Edward, care era in picioare la capatul scării, fata lui nu schita nimic. El doar se uită lung la fata mea, concentrandu-se pe ceva. M-a simteam ca sic and m-as holba la o statuie. O statuie frumoasă, perfectă. Când am ajuns la capătul scării, Edward imi oferi bratul lui. Da sigur! Ca si cand as avea nevoie de braţul lui. L-am ignorat şi am început să mearg. Un pic prea repede.
Am putut auzi paşii lui în spatele meu. Am început să merg mai repede, am fost aproape de a alerga Opreşte-te! Mi-am spus. Nu am făcut nimic rău. Este vina lui. Am încetinit şi a început să meargă din nou întâmplător, am fost aproape la usa, cînd, deodată, doua mâini reci mi-au apucat încheietura. Respiratia mi se inteti si inima incepu sa imi bata repede.
- Unde te duci? Spuse Edward cu o voce melodioasa. Am jurat, eram pe cale sa lesin. Nu am răspuns, asa ca Edward a început să vorbească din nou.
- Sala de bal este pe aici, a spus el. M-am simţit prost, desigur ca aveau o sala de ball. Edward imi elibera incheietura.
M-am întors încet să ma confront cu el. Era în picioare chiar în faţa mea. Părea supărat din nou. Ochii verzi ii erau mici si buzele erau strans tuguiate intr-o linie. Sa uitat la mine o mai mult timp şi apoi a început să meargă în partea opusă. L-am urmat în linişte. Când am ajuns în cameră, am văzut ca Elizabeth şi Anthony au fost deja acolo, verificand totul. Când Elizabeth ma vazu, si veni repede spre mine.
- Arati minunat draga. Acum, trebuie să stai lângă uşă cu Edward şi sa urati bun venit oaspeţilor noştri Ai înţeles? Ma intreba ea cu voce moale. Am dat din cap.
- Edward! strigă ea. Într-o clipă, el a fost în picioare în faţa noastră.
- Stai cu Bella langa usa, l-a instruit ea. Edward clătină din cap şi se aseza lângă mine. M-am uitat cat de urata arat pe lângă el.
L-am urmărit îndeaproape cum priveste spre usa. Ochii verzi ii erau usor cazuti, aratandu-l obosit. Am avut un îndemn brusc sa imi trec degetele prin parul lui frumos, dar, nu am facut nimic, cu excepţia sa il
blestem în capul meu. Oaspeţii au început să sosească, astfel, mi-am rearanjat expresia furioasa şi am plantat un zambet fals pe fata. Am salutat pe oricine trecea de mine cu un zâmbet. Cei mai multi oameni mi-au admirat rochia si m-au felicitat. Când m-am uitat la dreapta, am vazut-o pe Marie stand in picioare langa usa impreuna cu părinţii ei.
- Marie! Am exclamat cu un zambet. Ea zambi la randul ei. Ochii ii erau spumosi.
- Bella! a spus ea, dar, înainte de a putea sa ma imbratiseze, alţi oaspeţi au început să sosească.
- Ne întâlnim la masa de cină într-o oră, am şoptit. Ea clătină din cap şi a început să meargă în spatele părinţilor ei.
Am oftat, Marie a fost singura mea prietena si locuia la 20 de mile distanţă de noua mea casa. Nu aş putea să vorbesc cu ea la fel de des ca inainte. In timp ce ma gandeam, o fata frumoasa blondă a apărut la uşă. Avea părul lung blond, care ajungea pana la mijoc si ii scotea in evidenta ochii albaştri. Ea purta o rochie foarte scurta; ma facut sa ma simt jenant doar daca ma uitam la ea. Rochiia ii acoperea pieptul prea putin si o facea sa arate perfect. Zambi la Edward.
- Edward! spuse ea ca un copil mic. În mod neaşteptat, Edward a ras frumos.
- Coral! O lua in brate si o imbratisa apetisant. Era evident pentru mine ca o placea.
- Arati uimitor ca întotdeauna, a spus Edward la ea, zîmbind. Coral zîmbi ceva mai mult.
- Nu arati rau ca mire, a spus ea şi apoi îl sărută pe obraz. Am privit în neştire la pata de ruj pe obrazul lui Edward. Dintr-o data, Edward s-a uitat la mine. Ochii lui s-au schimbat din fericire in mânie.
- Coral, ea e sotia mea Bella, a spus el pe ascuns. Tonul i s-a schimbat complet. Coral se uita la mine, ochii ei albastrii si stralucitori ma analizara din cap pana-n picioare. M-am simţit atât de urâtă pe lângă ea.
- Mă bucur să te cunosc, a spus ea, pur şi simplu.
Ea ma lua de mana si scutură cu un zâmbet mare. Am dat din cap. Am putut vedea ca Edward se uită la ea cu un joc de zambete pe buze. Mi-am licarit ochii spre ea, care încă zîmbea la mine într-un mod frumos, dar, nu prea imi placea de ea. Arăta ca o persoană bună, dar, fata ei ma facea sa vreau s ao pognesc. Ochii ei albaştrii aveau o altfel de culoare, albastru intens, simteam ca m-as putea ineca in ei. Imediat mi-am revenit şi mi-am indepartat ochii de la ea.
- Ei bine, ne vom vedea mai tarziu, l-am auzit pe Edward spunand.
- Desigur! Isi lua picioarele lungi din fata noastra si pleca in spate. Am urat-o din primul moment in care am vazut-o, dar parea ca Edward o place mult. Chiar foarte mult…
Am întâmpinat mai multe personae, dar ochii mei licareau numai la Edward. El avea d eobicei o expresie grijulie, dar, uneori, isi schimba privirea cu una dura, ca sic and ar fi fost ucis pe interior. Mama a apărut în faţa mea.
- Bella! a ţipat şim- a tras într-o îmbrăţişare. Am impins-o neîndemânatic înapoi.
- Eşti frumoasă! Buna, Edward! a spus ea zâmbind. El ii zâmbi înapoi.
- Bună ziua doamna Swan. Îmi pare bine să va văd din nou, a spus el. Am vrut ţip chiar acum. Chiar am facut-o. El juca un teatru foarte bun cu alte personae, dar cand era cu mine parca facea parte din alta lume. De ce facea asta? De ce mă ura?
- Si eu ma bucur sa te vad, dar vom vorbi mai tarziu, bine? Ma duc sa vorbesc cu Elisabeth. A spus mama. Ea m-a săruta pe frunte şi se grăbi spre Elizabeth.
Mai multe persoane au intrat pe uşă şi Edward ii saluta. Erau atât de mulţi oameni în cameră, dar, cumva era mult spatiu gol. În cele din urmă, oamenii încetara să mai vină. M-am uitat la Edward, dar el nu era acolo. El era deja în picioare lângă Coral să vorbeasca cu ea. Bine! M-am gândit. Fie aşa. Am parasit locul si am mers inconjurul camerei, cautand-o pe Marie. Am găsit-o la o masă mancand, m-am asezat langa ea.
- Hei! I-am spus.
- Oh, hei, a spus ea la randul ei.
- Eu nu pot sa cred ca esti casatorita!
- Nici eu! am murmurat pe ascuns.
- Cum ti se pare? Ma refer la Edward. Pare asa de bun! Spuse subtiindu-si vocea. Am privit la ea cu indiferenţă.
- Nu-mi place de el, i-am spus. Ea parea in stare de soc.
- De ce nu?
- Pentru că pur şi simplu imi place! Si nici el nu ma place. Este o relaţie reciprocă ura-ura. I-am spus.
- Sunt sigura că nu este adevărat, a spus Marie. Nu a fost o îndoială în ochii ei.
- El ma uraste din momentul in care m-a vazut, nu ma baga in seama si nu a vorbit deloc cu mine, pare suparat tot timpul!. Eu nu ştiu ce am făcut greşit! El chiar ma uraste! I-am spus.
Au fost lacrimi fierbinţi care imi curgeau pe obraji. Le-am sters repede cu palma. Toată lumea il iubea pe Edward. Toata lumea credea ca e politicos si ca se poarta frumos cu mine, dar se inselau. Toată lumea îl iubea. Ştiam că nimeni nu ma va crede daca voi spune. Credeam ca doar Marie ma va crede, insa se pare ca se insela si ea.
-M-am prins, îmi pare rău! Ma imbratisa.
- Niic macar nu stiu de ce ma uraste! ? El-el pare a fi aşa de fericit să vorbeasca cu alte persoane precum Coral, I-am spus.
- Cine e Coral?
Am inceput sa ii povestesc pas cu pas despre ea. Marie il privi dezgustata când auzi acestea.
- Ugh! Asta e oribil! Sotul tau place alta fata!
- Ştiu, am spus mizerabil. Sotul meu placea o altă fată. El, probabil, va avea o aventura cu ea în viitor. Nu imi pasa. Ei bine, poate mă interesa, doar un pic. După toate, dacă el ar avea o aventură, oamenii s-ar gândi probabil la mine ca sic and as fi rea.
- Ştiu doar un lucru bun! Spuse Marie cu un zambet malefic. Trebuie să vorbesti cu alti tipi. Încerca să-l faci gelos! Spuse ea. Am dat din cap.
- Nu cred ca l-ar interesa. El nu ma place. Chiar nu i-ar pasa daca aa vorbi cu alti barbate! I-am spus.
- Incearca doar! Va vedea ca nu iti pasa de el si ca nu ai nevoie de el sa te distrezi! Trebuie sa stie ca te poti simti bine si cu alti barbate in afara de el! a declarat Marie.
- Oricum nu ii va pasa!
- Hai să încercăm doar, bine? întrebă cu o privire de catelus. Te rogggg? întrebă ea din nou. Am oftat şi a încuviinţat.
Acest lucru avea sa fie un dezastru foarte mare. Ei bine, viaţa mea era deja un dezastru asa ca nu va conta chiar atat de mult.

Silent Tears - Capitolul 2

Capitolul 2
În picioare pe platforma se afla barbatul cel mai frumos pe care l-am văzut vreodată în viaţa mea. Avea ochii de culoare verde închis, care erau atintiti asupra mea. Parul lui avea culoarea bronzului. Avea o linie a care ii desavarsea maxilarul si il facea sa arate superb incruntat. Era perfect! Dintr-o data, mi-am dat seama ca aces tom avea sa fie sotul meu. Gândul ma facea sa lesin. Cum pot să mă însor cu acest băiat frumos? De ce nu a putut mama sa aleaga un baiat mai puţin atractiv pentru mine ? Acest om este o specie perfecta de sex masculin. Nu am putut uita la el, ochii lui erau atât de adanci incat ma puteam pierde. Din fericire nu am oprit de mers in timp ce ma gandeam la toate astea. Tata imi dadu drumul la mijloc, am privit în sus pentru a vedea am ajuns deja la platforma. Am mers pana la el cu picioarele tremurande.
Edward nu prea parea sa ma observe. S-a uitat mirat cant mi-a pus pe deget inelul cu diamant. Am ramas cu ochii atintiti in ai lui. El era cu cel putin un cap mai inalt ca mine, cu un corp musculos. Eu nu stiu de ce dar, modul în care el se uita drept înainte ma făcut să cred că este supărat. Picioarele mele tremurau atât de tare, incat a fost o minune ca am putut sta în continuare.
- Are cineva obiecţii faţă de această căsătorie? Intreba preotul.
Cineva va rog, cineva sa spuna da! Va ror cineva sa spuna da! Cineva! Oricine! Toată biserica a fost tăcut. Nu am putut auzi nimic.
- Foarte bine. Edward Anthony Masen o iei de sotie pe Isabella Swan Marie să sa fie impreuna cu tine la bine si la greu?
Dintr-o data, Edward uitat la mine. Ochii lui verzi imi impreastiau suparare, ura. Un fior imi fugi în jos pe coloana vertebrala. Edward se uită la mine pentru un moment.
- Da, o iau!, Edward a spus în mod clar, cu voce tare.
- Isabella Marie Swan il iei Edward Anthony Masen să-ţi fie soţ iubitor?
- D-da… il iau… I-am spus bîlbîindu-ma slab.
- Va declar sot si sotie! Poti saruta mireasa, a spus preotul.
Am inghetat din nou. Ştiam că acest lucru ar fi trebui să se întâmple, dar, am fost atât de ocupata cu toate celelalte probleme si nu m-am gândit la sarut. Edward, în cele din urmă se uită la mine. Amândoi stat acolo cu ochii unul la altul pentru câteva momente. Am vrut să mă omor chiar acum. Am fost sigur că aratam ca o rosie chiar acum. Fa-o odata! Te rog! I-am spus lui Edward în capul meu. Ştiu că mă urăşti, dar, hai sa terminam odata cu asta! Preotul isi drese glasul.
- Va declar sot si sotie. Poti saruta mireasa acum, a spus preotul din nou. Imi simteam transpiratia curgandu-mi pe spate.
Dintr-o data, Edward s-a aplecat şi m-a sărutat pe buze. Sărutul a durat aproximativ o secundă şi apoi gata. Si-a dezlipit repede uzele de ale mele. Mulţimea izbucni în aplauze. Am roşit mai tare.
Dintr-o data, o doamnă ma tras într-o îmbrăţişare mare. Când imi dadu drumul, am observant ca era vopsita cu o culoare de bronz ciudata. Ea ar putea fi doar mama lui Edward.
- Oh, Bella! Sunt atât de fericita! Am am asteptat atat de mult aceasta zi! spuse Doamna Mase. Am zâmbit politicos.
- Şi si arati asa d efrumos, azi, draga mea! a spus ea si m-a tras in alta imbratisare.
- Vă mulţumesc doamna Masen, I-am spus.
- Te rog sa imi spui Elisabeth. A spus ea şi apoi a zâmbit extrem.
- Elizabeth, atunci! I-am spus si am zambit la ea. Dintr-o data am fost trasa într-o alta îmbrăţişare
- Oh, scumpo! Nu pot sa cred ca esti casatorita! Nu mai esti mica mea Bells! Acum, nu mai ai nevoie de mine! mi-a spus mama. Faţa ei era brăzdata de lacrimi.
- Mama, mereu voi avea nevoie de tine! i-am spus, ea a râs printre lacrimi şi mi-a sărutat fruntea. Apoi a început să vorbească cu Elizabeth.
Am văzut un om înalt care mergea spre mine. Avea ochii aceeaşi culoare verde ca Edward. El a pus uşor mâna în jurul meu. Am putut observa de unde avea Edward acei ochi superbi.
- Ah! Fiica mea în lege. Esti la fel de frumoasa ca o floare! spuse Dl Masen.
- Ma bucur să vă cunosc, domnule Masen! I-am spus in timp ce am zambit la el.
- Nu, nu vom avea nici una din asta. Trebuie sa-mi spui Anthony! a spus el şi am zâmbit din nou.
- Am de gând sa il felicit pe băiatul meu Edward! a spus Anthony.
În timp ce mama mea şi mama lui vorbeau in dreptul nostrum, m-am uitat in jurul camerei pentru orice urma de Edward. N-am gasit niciuna. Apoi m-am uitat in jurul camerei pentru tatal meu. L-am gasit stand intr-un scaun. Am făcut drumul spre el, dar, oamenii au tasnit pe mine sa ma felicite şi mi-au blocat drumul. Când am ajuns în cele din urmă la tata, m-am aşezat lângă el.
- Bună ziua! I-am spus.
- Bella! a spus si s-a uitat la mine. De ce nu esti cu sotul tau? Am ridicat din umeri.
- Deja imi e dor de tine! A spus el. Am zâmbit.
- Si mie de tine!
- promite-mi ca ma vei vizita, a spus el. S-a abtinut s anu ii dea lacrimile.
- Promit! I-am spus. Am fost pe cale să-l îmbrăţişez, dar, Elizabeth a venit spre mine
-Vino Bella. Este pentru a vedea noua ta casă şi apoi sa te pregatesti pentru ball, a spus ea m-a luat
de mâna.
Ea m-a condus spre trasura care se afla în faţa bisericii. Am încercat să ma urc, dar, rochia mea a făcut totul imposibil. Dintr-o data, am văzut o mana care fulgera în faţa mea. M-am uitat să văd, Edward era oferindu-mi o mâna de ajutor. Am ezitat la început, dar, apoi mi-am intins si eu mana. El m-a urcat în trăsură şi am pornit.
Am auzit oameni, aplauze după ce am părăsit biserica. Edward nu s-a deranjat să facă orice conversaţie cu mine. Bine! Dacă el nu vrea să vorbească, atunci nu voi vorbi nici eu. Am privit în afara ferestrei şi m-am rugat ca plimbarea sa nu dureze mult. Se pare că rugăciunile mele au fost auzite, caci trasura s-a oprit in fata unui conac imens. Maxilarul meu a căzut: nu mai vazusem niciodata o casa atat de mare ca aceasta. Edward mi-a oferit din nou mâna. Am luat-o şi am mers spre casa.
- Aici locuiesti? L-am întrebat uimita.
- Da, a spus el dezinteresat, omorând orice sansa de a vorbi putin. Fie aşa. Nu vorbi cu mine.
Am intrat în conacul imens. Era de o mie de ori mai mare decat casa mea veche. Avea 12 camere 6 baie 4 livinguri şi 2 bucatarii. Casa mea veche a avut 3 camere, 2 bai, 1 living si o bucatarie. Chiar nu imi placea casa asta! Ma simteam ca sic and as fi o printesa intr-un castel, mai degrabă decât o casă. Dintr-o data, usa s-a deschis, in prag aparand Elisabeth si Anthony.
- Bine ai venit “acasa” Bella! Spuse Elisabeth venind spre mine.
- Acesta este locul unde tu şi Edward ve-ti trai pentru o pereche de ani. După ce Edward implineste 18 ani, ve-ti avea casa voastra. Îmi pare rău că va trebui să imparti o casa cu noi, dar, nu puteţi avea propria casă până când nu sunteţi majori amândoi, a spus Elizabeth.
Am fost bucurosa că nu as fi lasata in aceasta casa cu numai acest Edward. Am fost fericita ca imi voi petrece timp cu Elisabeth.
- E ok. Aştept cu nerăbdare sa petrec timp cu tine, i-am spus, zîmbind.
- Bun. Trebuie sa ne pregatim pentru ball, draga mea! Spuse tragandu-ma de brat. La acest aspect semana prea mult cu mama.
- Haide. Am sa iti arat camera ta. Am mers in sus pe scari până am ajuns la o cameră.
Ea a deschis-o şi am ramas uimita. Această cameră este chiar mai mare decat camera de zi! Acesta a fost pictata cu o culoare moale de aur şi avea două piane de ambele părţi. Era un pat imens, decorat cu petale de trangafiri. Sala de ansamblu a fost decorata cu flori si lumanari. Elizabeth, văzând expresia mea zâmbi.
- Aceasta este camera lui Edward. Ei bine, acum e a ta. Spuse cand puse mana sa deschida dulapul.
- De ce sunt flori? Am intrebat-o în linişte.
- Oh. Flori. Sunt aici pentru a face noaptea mai romantica. Ştii, pentru că vă va fi cu… I-am tăiat-o rapid:
- Am înţeles, am spus repede roşind ca o rosie.
Elizabeth se uită la mine şi zambi. Ea a mers spre mine cu o pungă în mâini şi mi-a atins obrajii. Degetele moi trasasera fardul de obraz nou.
- Nu-ţi fie ruşine draga. Dacă nu doresti sa vorbim despre asta,e in regula, a spus Elizabeth. Am roşit mai tare. Aici este rochia pe care o vei purta la ball, a spus ea şi mi-a întins o pungă.
Am deschis-o şi am găsit o rochie de un albastru inchis. Rochia ajungea la podea era strapless.
- Frumoas-o! a spus Elisabeth cand ma vazu in rochie.
- Nu este prea decoltata? Am întrebat-o.
- Prostii. Fete de vârsta ta poarta rochii ca asta tot timpul, a spus ea ca apoi sa imi aranjeze parul diferit.
Am oftat. Elizabeth a lucrat la fata mea si parul meu, din nou. Am stat acolo şi am imi simteam viata patetica. Am ştiut că cele mai multe căsătorii aranjate au fost de succes, dar, această căsătorie va fi un dezastru. A fost clar pentru mine că Edward ma ura. El arata ca un actor în timp ce eu aratam comuna. El era bogat şi eu saraca, cat de cat. Nu aveam nimic in comun. Credeam ca imi vor da lacrimile, dar nu cazu nici una. Eu si Edward, aveam s ane uram pentru totdeauna.
- Gata, frumoas-o! spuse noua mea soacra. Am deschis ochii şi am văzut-o zîmbind la mine
- Mă duc să ma aranjez si eu! Stai aici voi fi înapoi într-un minut! Imi saruta obrazul, apoi se repezi afară pe uşă.
Nu ma lasa! Am vrut să strig, dar ar fi absolute penibil si fara sens. În schimb am mers spre pianul mare şi m-am asezat pe bancă. M-am simtit ciudat. Nu am cantat niciodată la pian, dar, intotdeauna mi-a placut muzica aceasta. Am rugat-o si eu pe mama sa imi ia unul cand eram mai tanara, dar visurile si dorintele mele nu devin niciodata realitate. Am atins uşor o clapa. Ea a scos un clinchet frumos. Am atins o altă clapa care a făcut un alt sunet. In curand am inceput sa ating mai multe chei. Nu îmi păsa că fac gresit, dar cantatul la pian ma facea fericita. Deodată, uşa sa deschis şi am sărit în sus, speriata de zgomot.
- Ce faci? Spuse Edward furios. Ochii lui erau în flăcări.
- Imi… pare r-rau! Doar ma uitam! Am raspuns ingrozita, insa el mi-o taie rapid:
- Nu imi mai atinge lucrurile! a spus el şi ieşi din cameră.
lacrimi proaspete fugira din ochii mei de-a lungul obrajilor. Ei Nu erau lacrimi de tristete, ci de enervare. Cum indraznea sa vorbeasca cu mine asa? Nu eu am vrut sa ma casatoresc cu el. Dacă el nu e dragut cu mine, atunci nici eu nu voi fi. Nu il voi mai baga in seama.
Mi-am revenit din visarea mea neplacuta, apoi am iesit din camera fara sa ma uit in oglinda, desi stiam ca arat ridicol. Edward va regret ca m-a luat de sotie! Va regret chiar ca m-a cunoscut!

___________________________

Am tradus deja cap 2!
nu imi vine sa cred! parca nu sunt eu:D
sper sa va placa:*:*

Rate & Comment

XOXO from RaMonix:*:*:*

Silent Tears - Capitolul 1

M-am trezit cu un salt. Mama mea, Renee, statea in picioare lovindu-mi patul. Ochii ei erau ingustati si mainile ii erau pe solduri. Parea furioasa.
- Pleaca! Am gamut apoi m-am intors pe partea cealalta.
- Isabella Marie Swan! Daca nu te ridici intr-un minut, iti torn pe fata apa inghetata! A strigat, lovindu-ma din nou.
- Pleaca! Am gemut din nou.
- Isabella! Scoala-te imediat! Te mariti azi! Mama a strigat si m-am ridicat in picioare dreapta.
Azi? Maritat? Eu? Ce? Aceste intrebari imi alergau prin cap. Am privit la mama pentru o vreme, intrebandu-ma ce vrea sa spuna. Dupa un timp, totul incepuse sa aiba sens. Eu, Isabella Marie Swan, ma marit azi cu un tip pe care nu l-am intalnit, inca. Mi-am dat ochii peste cap si mintea mea era aiurea. Nu vroiam sa ma marit azi. Nu vreau sa ma marit cu un tip pe care nu il cunosc. Nu am vrut ca nunta mea sa fie aranjata. As fi vrut sa ma marit din dragoste. Mama observa lacrimile care imi curgeau pe obraji si se opri din a-mi lovi patul, apoi se aseza langa mine. Imi puse mainile pe fata si imi sterse lacrimile.
- Oh Bella! Nu plange! Totul va fi bine! Ai incredere in mine! Incerca ea sa ma faca sa ma simt mai bine, dar ma facu doar sa plang si mai tare.
- Bella, de ce plangi? Vinovatia i se citea in ochi.
- Eu… eu… nu v-v-vreau sa ma ma m-marit cu unu pe care nu il il cunooosc! I-am spus eu printre suspine.
- Oh, Bella, nu iti face griji! Totul va merge bine! Stiu ca nu vrei o casatorie aranjata, dar se va rezolva!
- Si daca nu? Am intrebat-o cu ochii inca in lacrimi.
- Ba da, Bella draga! Uita-te la mine si la tatal tau! Nu doream sa ma casatoresc cu el, dar acum nu pot trai fara el, a spus ea.
- Dar sunt atat de tanara! Am soptit.
- Bella, 16 nu e o varsta frageda pentru a te casatori! Spuse ea.
- Ba da! Este! Am spus inca plangand.
- Eu m-am casatorit cu tatal tau la varsta de 15 ani si te-am avut pe tine la 16 ani.
- Dar eu nu vreau sa ma casatoresc si nici sa fiu mama! Am tipat eu disperata. Ea ofta.
- Nu mai spune asta niciodata! Asta va ramane intre noi! Spuse aspru. Ochii mei incepura sa lacrimeze iarasi. Isi indulci tonul.
- Bella, sotul tau se asteapta sa ii nasti un mostenitor in mai putin de un an. Tu trebuie sa il asculti!
Mi-am pus mainile pe urechi, incercand sa evit sa ii aud vocea care imi spunea ca trebuie sa ma culc cu el. Nu voi face asta niciodata!
- Asta poate fi chiar diseara! El se va astepta la asta din partea ta! Am gemut din nou, lasand lacrimile sa curga libere.
- Nu vreau sa vorbesc despre asta. I-am spus. Ea suspina.
- Cum doresti. Acum miscati fundul! E tarziu, spuse ea zambind. Am oftat si mi-am sters lacrimile care inca erau acolo si m-am trezit.
Mama m-a luat de mana si m-a tras spre baie unde era o oglinda mare pe perete. M-am uitat pe raftul de la chiuveta, care acum era plin cu cosmetice. Am oftat; aceasta va fi o zi luuuuunga! M-am asezat alene pe scauna pentru ca mama sa imi aranjeze machiajul.
- La ce ora este nunta? Am intrebat fataindu-ma pe scaun.
- La 6:00 seara.
Miam lasat capul pe spate pentru ca ea sa imi pulverizeze ceva pe fata si am inchis ochii, lasand-o sa faca ce vrea.
Ochii incepura sa ma usture. Nu vroiam sa ma marit azi. Nu vroiam sa ma marit cu un tip pe care sa nu il cunosc. Viitorul meu sot ar putea fi un barbat mic, gras care sta toata ziua in pat si i se serveste totul. Unul care probabil nu a muncit niciodata si a mostenit banii de la tatal lui. Nu as putea trai cu un om de genul acesta. Viata mea va fi distrusa de acum inainte… de ce am acceptat sa ma marit cu el? Ei bine, pentru ca mama mi-a spus ca imi va adduce fericire mare, dar eu stiam adevarul: mama vroia bani. Iar familia lui este foarte bogata. Mama ma iubea, desigur, stiam asta, dar deasemenea dorea si mai multi bani, asa ca a decis sa ma marite si sa imi ruineze viata, doar pentru bani… m-am simtit vinovata de cele spuse, asa ca i-am cerut iertare mamei, in capul meu. Am stat acolo pentru Dumnezeu stie cat, apoi am decis sa ma culc. Am fost zguduita de mama si am deschis ochii speriata.
- Esti gata, scumpo! Trebuie sa iti pui rochia. Mi-am frecat somnoroasa ochii apoi m-am ridicat de pe scaun, impleticindu-ma.
- Cat e ceasul?
- Este 5. Nunta este intr-o ora.
Simteam cum stomacul mi se intoarce pe dos. Inima mea inceta sa mai bata. Doar o ora ma despartea de a fi “doamna” . cuvantul ma facea sa vreau sa fug. Unde?
- Haide! Spuse ea tragandu-am de mana spre camera ei.
Am urmat-o. ma simteam ciudat, ma simteam straina in propria mea casa. Ea alerga nerabdatoare spre dulapul sau.
m-am astezat pe pat, urmarind-o cum cotrobaie prin dulap in cautarea rochiei. Scoase un sunet ascutit, apoi alerga spre mine cu o cutie in mana.
- Poti sa te uiti la ea doar cand o porti.
M-a pus sa inched ochii si ma dezbraca apoi imi puse rochia pe mine.
- Pot deschide ochii acum?
- Da! Spuse subtiindu-si vocea. Ma smuci, intorcandu-ma cu fata spre oglinda din baie.
Am deschis incet ochii. Imi era teama sa ma uit.
Cand m-am privit, am ramas cu gura deschisa. Parul meu era prins intr-un coc cu un aspect distinct, obrajii imi erau fardati cu fard roz-deschis, ochii imi straluceau mai tare ca inainte, capruiul fiind accentuat de fardul de pleoape. Buzele erau incarcate cu cea mai inchisa nuanta de rosu, care dadea foarte bine pe pielea mea alba.
Si rochia. Era de o nuanta aurie deschisa care parea alba, rochia era imensa si pare extreme de scumpa. Avea un decolteu superb care era decorat cu flori de aur. Pe mijlocul rochiei erau doua linii cu flori care mergeau in sensuri opuse. Aratam destul de decent, poate prea decenta pentru nunta.
- Iti place? Intreba asteptandu-se la un raspuns afirmativ.
- Da, dar… este prea mult… nu se potriveste starii mele de spirit.
- Bella, aceasta e nunta ta! Trebuie sa iesi in evidenta! Si… pari… uimita! Ti se taie rasuflarea. Esti frumoasa! Ma imbratisa scurt.
- Uh… mersi, i-am spus schiopatand. Isi trecu din nou privirea peste mine, incercand sa gaseasca vreo greseala, apoi ma lua de mana multumita.
- Vino! Este timpul! Ma trase afara din camera si se opri la scari.
- Charlie! Striga ea, iar tatal meu aparu in capatul scarilor.
l-am auzit oftand. Ochii lui s-au oprit pe fata mea si am putut vedea mai multe emoţii trecandu-I prin privire: întristat, ametit, fericit, trist, confuz. Tata isi schimba repede expresia. Unul dintre lucrurile care imi placeau la tatăl meu, era ca lui nu-i plăcea să-şi exprime sentimentele. Il iubeam pe tata si stiam ca si el ma iubeste. Dar nu ii spusesem asta niciodata. M-as simti ciudat sa imi exprim dragostea fata de el. Am ranjit unul la altul pentru cateva moment, pana cand mama a rupt tacerea.
- Vino o Bella. Mama merse in jos pe scari. Am urmat-o, incercand sa nu cad.
Când am ajuns jos tatăl meu mi-a oferit mâna. Am luat-o şi ne-am făcut drumul nostru spre masina. Mama mea a decis să se plimbe cu prietena ei in trasura a doua.
- Isabella? Spuse tata. M-am întors să ma uit la el.
- Isabella, deja imi e dor de tine! Sopti el sufocat. Eu nu sunt bun la genul asta de lucruri, cu sentimentele… i-am taiat-o repede:
- Te iubesc, tata! I-am spus pentru prima dată în 16 ani. L-am văzut relaxandu-se si un zambet i se intinse pe fata.
- Si eu te iubesc, a spus el. Am zâmbit unul la altul şi isi facu loc o tăcere confortabilă între noi.
Am continuat să privesc pe fereastră. Am vazut biserica aproape. Dintr-o data mi-am dat seama, aveam sa ma casatoresc în mai puţin de o oră. Am crezut ca ametesc. Nu am vrut să ma casatoresc asa de tanara. Aş fi vrut sa fiu un scriitor şi sa calatoresc în jurul lumii. Acest lucru nu era deloc ceea ce imi planificasem. Viaţa mea părea să fie destramata.
Totul a fost o uluire după acest gând. Dupa doar un minut, ma aflam in fata bisericii cu tatăl meu şi Marie, domnişoara de onoare, care a fost, de asemenea, prietena mea cea mai buna.
- Bella, a spus ea şi mi-a strâns mâna. Nu am răspuns.
- Bella? a spus ea din nou. Eu încă nu au răspuns.
- Bella! a spus ea din nou enervate.
- Ce? Am rupt eu tacerea. Am observat-o uitandu-se la mine în stare de şoc.
- Îmi pare rău. Eu nu am vrut să te fixez asa. Îmi cer scuze.
- Este ok. Este timpul sa ne facem intrarea. Imi spuse strangandu-mi mana si sarutandu-mi fruntea. Am strans ochii.
- Vino! A sosit timpul, Bells. Am deschis ochii şi a încuviinţat slab.
Am vazut zambetul Mariei pentru ultima data si apoi ea a dispărut în biserică. Inima mea a inceput sa bata mai repede, acest lucru avea sa fie un dezastru.
- Nu ma lasa sa cad! Am şuieră la tatăl meu.
- Da, sefa! a spus el zambind şi isi arunca braţul meu strâns în jurul meu.
Cu picioarele tremurătoare am intrat în biserică.

____________________________________________________

Iata primul capitol din Silent Tears.
Vreau sa va spun ca abia m-am apucat sa il traduc si e super:X
sper sa va placa si voua:D
rate & comment please:*:*
pussy:*:*;))