Silent Tears - Capitolul 7

http://www.youtube.com/watch?v=ONqBJoP3AAA

Dupa cum vedeti, am pus deasupra pozei o melodie:D va rog sa ii datzi drumul, s epotriveste excelent cu capitolul;):*:*
                             RaMonix


Capitolul 7

Ochii mei au zbatut sa se deschida. M-am uitat in jurul camerei, confuza. Ce făceam în camera lui Edward? Trebuia sa stau in camera de oaspeti! Am incercat sa ma ridic, dar capul meu a inceput sa se invarta in cerc.

- Nu, a spus o voce catifelată, moale.
- Oh! mâna mea a zburat la inima.
Edward statea langa mine. Arata mai mult sau mai puţin ca un zeu grec, ochii mi s-au marit. M-am simtit ca sic and eu as fi catelusul lui si el proprietrul meu. Edward sa îndreptat către mine, fara sa imi paraseasca privirea. Se uită la mine cu intensitate. Dintr-o data, am observat vanataile si urmele de pe fata si mainile lui. Avea o dunga d esange pe frunte iar mainile ii erau bandajate sip line de vanatai.
- Ce sa întâmplat? L-am întrebat cu oroare. Ochii lui Edward a devenit mai păzitori.
- NU iti amintesti? ma întrebat încet. Ii era teama de reactia mea. Se apropie si se intinse langa mine in pat, lundu-mi mana intr-a lui.
- Eu… m-am oprit dar mintea mea confuza se lumina. Era ca si cand cineva a aprins lumina.
James. James m-a luat la o plimbare. James ma atacat. James m-a lovit. James încearca să mă dezbrace. James ma saruta. Fusese-m violate! Toate amintirile oribile imi invadara din nou mintea. James. James. James. Numele lui imi ardea mintea. Am inceput sa gem usor sis a plang. Edwrad m a stranse in brate.
- Bella? Bella? era alarmat.
Lacrimi izvorau din ochii mei. M-am simţit murdara, cum ar a putut James sa imi faca asta? De ce mi-a facut asta? De ce? Puteam inca simţi buzele dezgustătoare pe partea de sus a mea, am putut mirosi încă respiraţia urât mirositoare. El s-a atins de mine. Plangeam mai rau, mai tare, ulam. Nu mai puteam respira.
- Bella! Bella! Opreste-te Nu mai plânge! Bella? vocea lui Edward ma facut sa plang mai greu. Daca nu era Edward, James putea chiar sa ma omoare. Imi pierduse-m virginitatea.
- Te rog opreste-te din plans! Spuse Edward.
Ochii lui erau iubitori, cum nu ii mai vazuse-m niciuodata. Era alt Edward! Am vrut sa ma opresc din plans, dar nu am putut.
-Te rog Bella! Ce pot face pentru a te opri din plâns?! a întrebat el. Se uită speriat acum.
- Watttttter! Am rostit printre lacrimi.
Edward se duse spre masuta din camera si se intoarse cu un pahar de apa. Am băut cu lăcomie. El suspina intinzandu-se din nou langa mine. Lacrimi silentioase se strecurau afara din ochii mei…
Am simţit o mână puternică pe braţul meu, apoi mi-am intors capul pentru a-l vedea pe Edward cum se uita ciudat la mine. Nu ştiam de ce, dar, el m-a făcea să mă simt în siguranţă, asa ca m-am prăbuşit în braţele lui. Plangeam in camasa lui. Puteam să ii simt muschii d epe piept, i-am putut simţi respiraţia.
i-am ascultat inima, si în mod surprinzător, m-a calmat. Inca plangeam, dar nu as aca inainte.
- Unde este… e-el…? vocea mea sa cutremurat.
- Nu iti face griji, e în închisoare, vocea sa a fost atât de moale, atât de blânda.
- Se va intoarce? am şoptit şi un oftat imi ramase in gat. Edward înţepeni cu braţele strânse în jurul meu.
- Nu va face asta. Eu nu-l voi lasa! Jur pe Dumnezeu, dacă el te atinge din nou de tine, am să-l omoar! Iti promit ca te voi iubi sit e voi proteja! vocea lui suna atît de puternică, astfel încât ma determina sa plang din nou.
- Eu nu-l voi lăsa să te atinga din nou, a soptit din nou. Inima mi s-a unflat. Am ajuns la itne prea tarziu…
- M-ai salvat! am şoptit. L-am simţit relaxandu-se.
- Dormi acum, Bella, a şoptit el în părul meu.
Am refuzat să dorm; am ştiut că voi avea coşmaruri. Am refuzat. Dar, în cele din urmă întunericul a venit peste mine. Am dormit in bratele reci ale lui Edwrad. Ma simteam protejata.
Corpul meu se clătină greu; James a venit în faţă un zâmbet crud pe buze. Imi presa spatele de perete. Eram îngrozita; Lacrimile curgeau siroaie pe fata mea. Tremuram.
- Bella, oh Bella. Cine te va salva? Edward? Nu e aici! a spus el şi a venit mai aproape. Am privit la el cu oroare.
- Nimeni nu poate salva! Nimeni!. Vei fi a mea acum! A spus el şi a râs crud.
- Ce vrei!? Am gemut eu . Trupul meu se zguduia.
- Vei fi a mea, apoi...
M-am trezit tipand. Ochii imi erau plini de lacrimi si eram plina de sudoare.
-Bella! sopti Edward. A fost doar un vis! Calmează-te! Doar un vis! Sppuse el incercand s ama linisteasca. Sa mutat spre mine, si m-a strans in brate.
- Ssst .... E bine, doar un vis! Nimic nu se va intampla cu tine.. Doar un vis! Murmur el in parul meu cleganandu-ma.
Mi-am pus pentru prima oara mainile in jurul lui, nu mai vroiam niciodata sa plec. El ma facea să mă simt sigura. Edward ma linistea. M-am Calmat dupa un timp.
- Despre ce era visul? m-a întrebat încet. Buza inferioara imi tremura.
- James, am şoptit. Edward marai.
- El. Niciodata. Nu. Se. Va. Mai. Atinge. De. Tine. mormăi el. Am tresărit la tonul lui. Edward respira adanc.
- Uite Bella, ştiu că nu m-am purtat frumos cu tine. Ştiu că am actionat perfect gresit. Acest lucru s-a întâmplat din cauza mea, dacă m-as fi purtat frumos cu tine… nu ar fi trebuit sa suporti… asta, nu ar fi trebui să treci prin asta. Acest lucru sa întâmplat din cauza mea. Este vina mea. Mi-am varsat toata furia pe tine, ceea ce a fost complet gresit. Am fost supărat, aşa de supărat ca parintii mei m-au casatorit, am scos toata furia mea la tine. Imi pare rau. M-am purtat ca un dobitoc. Tu esti deosebita, dar nu mi-am dat seama din cauza purtarii mele. Acest lucru sa întâmplat din cauza mea si nu ştiu ce pot face pentru a ma revansa si pentru a-mi cere scuze! Te-am lasat singura cu ticalosul ala. Eu sunt un monstru!, a spus el.
Am realizat ceva, el însuşi isi asuma vina pentru ceea ce patisem. M-a salvat, dacă nu era el, s-ar fi intamplat lucruri oribile!
- Opreste-te! Opreşte-te din a te invinovati! Nu este vina ta. Eu iti datorez viata, Ed… mi-o taie repede.
- Nu mai încerca să mă faci să mă simt mai bine. Nu se va intampla asta. Din cauza mea. Eu nu ar fi trebuit niciodata sa ma port asa, sa te invinovatesc pe tine. Daca nu m-as fi purtat asa, nimic nu ti s-ar fi intamplat! a spus Edward nervos.
Am putut auzi furia în glasul lui. Părea atât de furios pe el însuşi. Am vrut să-l mângâi, am vrut să-i spun că nu a fost vina lui, darstiam ca ar fi devenit mai furios. Când a deschis ochii, verdele lui frumos ma inunda. Imi saruta scurt buzele. Am ramas blocata.
- Îmi pare rău Bella, daca poti, te rog iartă-mă! şopti el.
- Nu am de ce! Nu e vina ta! Dar daca iti face bine, atunci… te iert…

__________________________________________
Doame:((
Am plans la capitolul asta cand l-am citit:((:((
E pur si simplu atat de pur!
Cel putin asa mi se pare mie :(gusturile nu se discuta:D:D)

Va rog sa imi spuneti, sunt eu asta care posteaza in fiecare zi?
Nu cred ca e posibil:))
Adica din celalalte ficuri ale mele nu am mai postat de... 1 luna:))
Pur si simplu nu am timp:|
Sper sa va placa acest capitol cum imi place si mie, si nu ma pot opri din tradus!
Sper sa bag azi sau maine cap. 8:D
Spunetzi-mi daca am greseli, va rog:D
I wish you like it;)
Love you, RaMonix:*:*:X:X