Silent Tears - Capitolul 8

Capitolul 8


Edward se uită la mine. Avea o figura trista, ca si cand ar fi suparat ca l-am iertat. A clatinat din cap. Ochii lui emanau suferinta. Am clipit lasand o lacrima sa curga.
- Nu ar fi trebuit sa fie asa! E vina mea! şopti el. Am dat din cap repede.
- Nu, nu este. I-am spus. Vocea mea era atât de puternica şi tare incat buzele tuguiate ale lui Edward s-au spart intr-un mic zambet.
- Eu sunt cel care ar trebui să te linisteasca pe tine, nu invers. A spus el. Zambetul lui dispăru. A oftat şi si-a pus mâinile pe faţă.
- Nu, am spus din nou. Imi facea rau s ail vad asa.
El nu ar trebui sa se poarte în acest fel. El ar trebui să fie puternic. Inima mi se strangea, facandu-se mica. Nu suportam sa il vad asa. Nu avea dreptate. Am încercat cu disperare să ii dau mainile la o parte, dar era imposibil. Era puternic. Foarte puternic.
- Nu este vina ta. Dacă nu aş fi plecat cu el acest lucru nu s-ar fi întâmplat! I-am spus cu vina. Edward suspină din nou.
- Nu e vian ta deloc! Ce pot face sa te simti mai bine? a întrebat el. În cele din urmă s-a uitat la mine, ochii lui oglindind inca dureri groaznice.
- Vreau să te opresti sa te tot invinovatesti! I-am spus. M-am uitat la el, a oftat.
- Dacă asta e ceea ce doresti cu adevarat, atunci ma voi opri. Mormăi el.
- Asta este ceea ce vreau, am spus.
Ezitant Edward si-a pus mâna puternică pe fruntea mea. Surprinzator, nu m-am simţit ciudat. Atunci am realizat! Il vroiam pentru totdeauna! Pentru totdeauna. Muream dupa imbratisarile lui! El imi placea. Si imi placea chiar foarte mult. Gândul imi facu inima sa se opreasca. Evident, el nu cred ca tinea asa la mine, el fiind un zeu grec, iar eu o fata foarte comuna, obisnuita. În timp ce el era perfect, eu eram stângace. Nu ar trebui sa imi placa asa! Dintr-o data, usa se deschise. Amandoi, am sărit în sus. M-am intors pentru a o vedea pe Elizabeth in picioare. Ea a fugit la mine şi m-a tras într-o îmbrăţişare mare.
- Oh, Bella! Sunt atât de bucuroasa ca esti bine am fost atât de îngrijorată! Multumesc lui Dumnezeu ca esti bine! Spuse ea. Când m-am departat, am vazut cum lacrimile ii siroiau pe fata.
- Sunt bine, Elizabeth. Sunt bine! Am asigurat-o in timp ce ea imi mangaia fata cu ambele maini.
- Domane, iti multumesc! Exclama cu ochii spre iconita de pe perete. Înainte de a putea spune altceva, Edward o întrerupse:
- Mama, stiu ca esti fericita pentru ca Bella este bine, dar, cred că ea ar trebui să isi revină pentru un timp, a spus Edward.
Elizabeth se uită la Edward, expresia ei m-a surprins. Nu arata socata, ci la- privit mandra si usurata.
- Da, desigur, a spus ea, mi-a sărutat capul si mi-a zâmbit. Am putut vedea teroarea în ochii ei
- Slavă Domnului că eşti bine, a spus ea din nou. Imi pupa din nou fruntea şi se uită la Edward.
- Vii cu mine Edward? îl întrebă ea. El a ezitat.
- Voi fi acolo într-un minut, a răspuns el. Ea clătină din cap şi părăsi camera.
Edward nu a venit mai aproape de mine. Stătea drept, unde era; mâinile sale erau blocate în interiorul buzunarelor.
- Tu ar trebui să dormi acum, a spus el. Mi-am lasat parul sa cad ape fata si m-am lasat pe perna.
- Ei bine, te voi vedea mai tarziu atunci, a spus el. A ezitat usor inainte de a parasi camera.
Nu ştiu de ce, dar, am avut o senzaţie de rău, nu ştiu de ce, dar, ceva in mine mi-a spus să nu ill as asa faca asta. Ceva mi-a spus să il tin langa mine. Am simtit ca ceva rau se va întâmpla cu el. Am simtit ca nu il voi mai vedea niciodata. Este adevărat ca vocea mea m-a surprins când am auzit-o:
- Nu pleca! am şoptit. Am rosit inebunita.
Am simtit o mana de gheata pe barbia mea. Edward m-a obligat să ma uit la el. Ochii lui de smarald s-au mâhnit. Ii parea rau ca ma paraseste? Faţa lui superba era obosita şi îndurerata.
- Am să merg la doctorul meu de familie, a spus el. Când nu am spus nimic, el a vorbit din nou.
- Nu iti face griji,voi fi înapoi inainte de apusul soarelui, promit! Am inghitit in sec.
Edward nu a spus nimic. El doar mi-a atins usor obrazul! Am putut simti cum ard. Când am început să roşesc mai greu, Edward chicoti, degetele lui reci s-au oprit pe obrazul meu. L-am auzit oftand şi molfăi ceva de genul ‘la naiba cu doctorul’, şi apoi iesi din camera. Plecase…
M-am întins pe pat. Am avut o senzaţie de rău din nou. Am privit la perete fara sa ma gândesc la ceva. Ochii mei s-au deschis fluturand usor.Ii puteam vedea fata prin toata camera. M-am trezit şi am deschis repede perdele. Era intuneric; Edward ar trebui să fie acasă până acum. Era, probabil, la parter cu Anthony şi Elizabeth.
Am luat prima pereche de haine pe care le-am gasit in dulapul meu, le-a pus pe mine şi am fugit spre sufragerie. Am inghetat. Erau oameni pretutindeni. Unii dintre ei vorbeau cu soapte triste, unii plangeau cu hohote. Panica imi inunda corpul. Ce se întâmplă? Am scanat panicata camera pentru orice feţe cunoscute. Am găsit-o, Coral, stătea singura pe un scaun, plangand disperata. Am alergat la ea cât de repede am putut.
- Coral! Coral? Am întrebat-o. Sa uitat la mine.
- B-Bella, se planse ea, in poala mea.
- Ce se intampla? Am intrebat-o cu disperare.
Coral nu a răspuns. Sau… nu a putut răspunde. Plangea din ce in ce mai tare. Văzându-mă, incepu sa planga si mai tare.
- Te rog, te rog spune-mi! Am rugat-o. Inima mea batea atat de repede, am putut auzi sangele navalindu-mi in tot corpul. Coral a scuturat capul şi a continuat să planga.
Am alergat la sala de mese. Era haos peste tot. Unii oameni plangeau, altii vorbeau cu voci triste si discrete. Inima mea a crescut mai mult, dacă cineva nu-mi spui ce se întâmplă să leşin. Oamenii se uitau la mine agitandu-si capul cu tristete. Unii m-au strigat, vazandu-ma. Am fost atât de nerăbdătoare!
În cele din urmă i-am găsit. Elizabeth şi Anthony. Ei stateau pe niste scaune inalte; Elisabeth se holba în neştire la o farfurie. Privirea ei era infricosatoare; arăta moarta ca şi cum cineva i-a ucis sufletul. Ea doar stătea acolo, era ca şi cum trupul ei era fost aici, dar, sufletul ei, nu. Anthony doar stătea acolo. Nu s-au deosebit emotii pe faţa lui, faţa lui la fel de buna ca marmura, dar, am crezut că am văzut ceva durere.
- Ce se întâmplă? Am inceput sa respire repede. Inima mea exploda; mâinile mele erau transpirate. Elizabeth nu se uită la mine.
- Este mort. Mort. şopti ea. Privirea ii era bantuita.
- Cine e mort? Am strigat. M-am simţit ameţita acum. Privirea lui Anthony a aterizat pe mine. Faţa lui
n-a trădat nici o emotie.
-Edward… Sopti.
Am pierdut. Întreaga mea lume era distrusă. Totul imi era inghetat in minte! Eram goala. El nu poate fi mort. El nu poate fi mort. El nu a murit. El nu a murit. El a promis ca va veni înapoi. El mi-a promis. El nu poate fi mort. E doar o gluma. Ei glumesc.
- El nu e mort! I-am spus încet. Ochii ascuţiti ai lui Anthony ma perforau.
- Edward. Este. M-m-ort…, a spus el printre dinţii încleştaţi. Am văzut durerea prin caracteristicile sale. Elizabeth a început să urleUrlete triste umplura toată casa.
El nu a murit. El nu a murit. El nu a murit. El nu a murit. El nu poate fi mort. Toti plâng pentru nimic. Edward este viu, el mi-a promis că va reveni. Am fugit afară în grădină. Toti plâng pentru nimic. El nu a murit. El nu poate fi mort. Eu nu pot sta în casa aceea, ei plang pentru nimic. El nu e mort, am continuat sa ma conving disperata.
Am alergat tot mai adânc în grădină. Ma aflam acum în pădure. Nu mai auzeam toate hohotele şi urletele din casa, asa ca am fost bucuroasa. M-am scufundat încet în jos lângă un copac.
Dintr-o data, am început să suspin. Suspinul meu s-a transformat în urlet. M-am simţit o gaura adanca în inima mea. El era mort! Edward era mort. Respiarm greu, durerea ma apasa pe piept,
distrugandu-ma. Am ţipat în agonie, gaura durea atât de tare. M-am îmbrăţişat strâns în încercarea de a mă ţine împreună cu acea durere. Am strigat din nou.
Ce s-a întâmplat cu mine? Eu nu vroiam ca el să moară. De ce a trebuit să moară? Am strigat, am plans pentru mine, am plans pentru Edward. Am plans pentru amandoi. Am plans pentru o lungă perioadă de timp, de aproape cateva zile, uitand sirul si de ceilalti. Ochii mei varsau lacrimi fara oprire. Am stat acolo pentru un timp, dar am auzit o voce.
- Bella! a spus vocea cruda si am tresarit ingrozita.
___________________________________

Scz, Scz, Scz:((
imi pare atat de rau:((
nu am mai postat de 4 zile:D
jur, imi pare rau ca v-am facut sa asteptati atat, dar am avut niste probleme in familie:
asa ca sper sa ma revansez fata de voi cu acest capitol:D
si nu uitati de fericirea mea va rog:D comentariile:D:D
va poop

RaMonix:*


P.S.: Scz di nou:))