Betrayed - Capitolul 1

Capitolul 1

Amintirile umane dispar in timp, dar existau unele care refuzau sa dispara. Unele pe care le uram si de care incercam d emult sa scap. Inca ma durea sa ma gandesc la el. La fata lui perfecta, la parul lui de un bronz murder, la ochii lui…
Au trecut 51 d eani de cand nu l-am mai vazut. Am fost schimbata de un vampir pe nume Victoria, care a vrut să mă omoare, dar cand a aflat ca Edward m-a lasat, m-a schimbat in fiinta dezgustatoare care sunt. Ea mi-a promis ca nu am s ail uit niciodata. In loc sa ma omoare, m-a lasat sa ma zbat in cea mai perfecta razbunare: tortura! Amintirea lui! Dar viata mea nu era chiar atat de oribila. Aveam o prietena foarte apropiata: Niya.
Niya este ca sora mea, cea mai buna si mai loiala prietena de pe pamant. Este foarte frumoasa, poate chiar mai frumoasa decat Rosalie. Are părul negru şi pielea maro. Era indianca din Asia. Ochii ei sunt de un gri închis. S-ar putea sa va intrebati cum se face aa este vampir şi are ochii gri? Ei bine, aici e raspunsul: Niya are acest dar. Ea poate schimba aspectul unei persoane.

* Flashback *

Cand Niya a fost transformata si s-a uitat in oglinda, a ramas socata. Ea doar se uita 15 minute in oglinda, apoi se intoarse brusc spre mine. Sa uitat la mine cu furie. Mi-era teamă ca m-ar întreba de ce am schimbat-o, dar ea m-a surprins pur si simpulu:
- Ochii mei sunt nu sunt gri! S-a avut bîlbîit ea nervoasa.
- Hm, da, bine! I-am spus.
- Dar de ce nu sunt ca ai tai? Spuse ea trista.
- Da, ai inca sânge uman în tine, asa ca acestia sunt de culoare rosie acum, dar vor fi ca ai mei după câteva luni! I-am spus.
- Dar… imi iubesc ochii mei gri! a spus ea cu hohote uscate şi apoi brusc ochii ei s-au schimbat la culoarea gri. Cum facea asta?
- Ochii tai sunt din nou gri! I-am spus uimita.
- Ce? întrebă ea şi se uită în oglindă. Destul de sigur, ochii ei aveau o culoare gri închis.
- Oh, Doamne! şopti ea uimita. Sunt gri! A spus tipand de fericire. Imi amintea d edraga mea Alice. Dintr-o data mi-am dat seama ce se întâmplă: dacă ea ar putea schimba modul în care o persoană arată?
- Niya, vrei să-mi faci o favoare? Am întrebat-o.
- Um cred.
- Vrei să încerci să te imaginezi ca o fată cu părul blond si cu ochii verzi? Am întrebat-o
- De ce? Intreba cu o senzaţie de confuzie.
- Doar fa-o! I-am spus şi ea a ridicat din umeri.
Mă uitam la ea cînd, deodată, parul ei negr frumos devein blond si ochii gri au devenit verzi. M-am uitat uimita la ea!
- Ce? De ce te uiţi aşa la mine? a întrebat ea. Ochii ei verzi s-au speriat.
- Ochii tăi sunt verzi acum si parul tau este blond! I-am spus eu emotionata.
- Ce? a spus privindu-se în oglindă. Deodată a îngheţat şi a ieşit un strigăt din gura ei.
- Ce sa întâmplat cu mine? Nu mai arat ca mine! a spus ea cu ochii largi.
- Ai un dar! Iti poti schimba imaginea! Am continuat eu sa murmur fericita si speriata.
- Stai! Ce vrei sa spui? întrebă ea.
- Oh, îmi pare rău! Ei bine, vezi tu… unii vampiri au o talente: unii vampiri poate vedea viitorul, Unii pot citi minti… I-am soptit amintindu-mi din nou de Edwrad.
- Deci vrei sa spui ca eu imi pot schimba înfăţişarea? întrebă ea fericita.
- Ei bine, da! i-am spus inca necrezatoare.
- Oh, Dumnezeule acest lucru este atât de marfa! a spus ea şi brusc imi veni o idee.
- Hei, Niya încearcă să imi schimbi înfăţişarea! I-am spus fericita.
- Crezi că am putea? întrebă ea cu nerăbdare.
- Cred că ar trebui să încerci. I-am soptit. Ma uitam la ea cum se concentreaza, si brusc un zambet mare ii aparu pe buze.
- Funcţionează! Tipa ea fericita.
M-am uitat în oglindă şi am văzut părul meu maro era roz şi ochii mei de un violet inchis.
- Hei Nu-mi place rozul! Am reclamat razand.
Restul zilei a fost minunat! Am ras si ne-am distrat schimbandu-ne infatisarile.

* Sfârşitul flashback *

Niya este ca sora mai mica pentru mine. Avea 15 ani, când am schimbat-o. Ea încă se mai purta ca un copil, ceea ce era foarte dragut la ea.
- Bella! Bella haide vom intarsia la şcoală! vocea Niyei ma uimit.
Hei, tipa la mine asa! Am reclamat eu.
- Doamne! Pentru numele lui Dumnezeu! Esti un vampir! Spuse ea marindu-si ochii la mine
- Imi pare rau! I-am spus. Ea a luat o carte care se afla langa mine.
- La rascruce de drumuri, din nou?! Ai citit-o de 502 ori, Bella, esti sanatoasa? a spus ea uimita.
- 504 de fapt, am corectat-o.
- Oh, Dumnezeule Bella! Esti o tocilara! Cartea asta nu are nici un sens a spus ea holbandu-se la mine.
- Haide, intarziem in prima zi de scoala! M-am ridicat si m-am dus in garaj.
- De ce mai trebuie sa mergem la scoala? A absolvit de 15 ori! sa plans ea.
- Haide Niya, nu vreau să întârziem! I-am spus.
- Bine, dar sa imi iau masina mea? întrebă ea.
- Bine. Am spus cu greu. Imi placea Honda mea argintie, astfel încât nu atrage prea mult atenţia, dar Niya adora masinile scumpe si rapide.
- Hmm ... poate că ar trebui să luam Honda. I-am sugerat innocent.
- Nu se poate! Cred că ar trebui să luam Lamborghini Gallardo! a spus ea
- Niya dar- Am început, dar ea mi-a tăiat-o repede.
- Bella haide, mi-ai spus ca putem lua masina mea, a spus ea trista.
- Ohhhh! Bine! Am suierat aruncandu-I cheile. Ea a apăsat butonul de deblocare şi farurile masinii de lux (rosie) fulgerara.
M-am asezat pe scaunul din dreapta gandindu-ma cat de dor imi era de camioneta mea Chevy rosie dar Niya adora numai maşinile rapide şi costisitoare. NU reuseam sa inteleg ce e asa d efrumos la ele. Doar risipire de bani.
M-am uitat în oglinda maşinii şi am văzut că parul meu lung si cafeniu era acum blond, ochii mei de aur erau de un verde intens şi pielea imi era palida. Niya schimba mereu infatisarile noastre cand mergeam intr-un loc nou. Niya, in loc de ochii de culoare gri erau unii maro, parul ei negru era blond-murgar si pielea ii era palida, ca a mea. Paream gemene. Vocea ei ma trezi din visare.
- Ştii Bella, niciodata nu mi-ai spus cum era viata ta umana, a spus ea şi am tresărit. Am încercat mereu să ignor acest subiect. Adică eu intotdeauna trebuie sa iti spun despre viata mea umană, dar tu niciodata nu mi-ai spus despre a ta! a spus ea.
-Nu prea am ce sa spun. Am spus în speranţa ca va cumpara minciuna mea.
- Oh, te rog scuteste-ma! Ti-am spus vreodată, nu stii deloc sa minti! a spus ea.
- Nu trebuie să fie ceva ce ar putea spune-mi. Dar eu nu aveam parinti, frati sau prieteni si nu imi amintesc! am spus eu. S-a uitat la mine si sopti:
- Tu stii ca poti sa ai încredere în mine! fata ei era una buna.
- Stii, am încredere în tine… Dar, e prea dureros pentru mine! I-am spus sincer.
- Cum? a întrebat ea.
- Mai tarziu. Iti spun acasa, mai tarziu. Ar trebui să plecăm acum! I-am spus ei încercând să ignor conversaţia.
- Bine. Eu nu voi uita, a spus ea.
Când am ieşit din maşină. Am văzut că toată lumea se uita la noi. Unii se holbau la masina, unii la fata mea, iar unii la Niya.
- Se uita la noi ca sic and ar vrea sa ne manance, sopti Niya şi am chicotit. Când am ajuns la secretariat, am văzut acolo o fată de aproximativ 20 de ani care statea pe scaun şi se uita plictisita.
- Bună ziua, numele meu este Bella Martin şi aceasta este sora mea Niya Martin, suntem noi aici, în fiecare şcoală noi ne schimbam numele de familie. Acum doi ani ne-am numit "Chukanira", domnisoara s-a uitat în sus şi a zâmbit la noi călduros.
- Bună ziua! Va asteptam, aici e programul dvs. Doriţi o persoană pentru a vă arăta scoala? Intreba ea. Am dat reped edin cap.
- Nu, e în regulă! I-am spus
- Esti sigura de asta? ne-a întrebat şi am zâmbit la ea liniştitor.
- Absolut! I-am spus.
- Bine atunci, sa aveti o zi buna! a spus ea.
Am avut încă aproximativ 15 minute, până când clopotul suna. Am mers spre cantina. Toată lumea, desigur, se holba la noi.
- Nu-mi place sa fiu intr-o noua scoala! Toată lumea se holbează la noi! a mormăit Niya şi am chicotit. Când m-am uitat la ea a existat un aer ameninţător pe fata ei. Nici nu imi place sa imi schimb infatisarea! Pana la urma, eu arat foarte sexy! a mormăit ea şi eu am râs.
- Oh, Niya! I-am spus chicotind. Înainte de noi au fost în picioare aproximativ 10 fete. Una dintre ele a venit înainte şi s-a mirat la noi. Era destul de urata: avea parul lung blond, cu piele cafenie şi cu ochii de culoare albastru închis cu o nuanţă de verde.
- Ah, se pare sa avem colegi noi! a spus ea cu vocea plina de ură.
- Ai nevoie de ceva de la noi? Am intrebat-o nerabdatoare. Nu am vrut ca Niya să înceapă lupta cu această fată urâtă. Niya era foarte defensiva şi odată ce începe să lupte, nimeni nu o putea opri.
- Oh, da, chiar da. Nu imi sta in cale! a spus ea şi a plecat cu adepţii ei. M-am uitat la Niya şi ea început să rîdă, imitand-o:
- Nu imi sta in cale! O imita ea razand din ce in ce mai tare, tocmai atunci clopotelul suna şi
m-am trezit. Am avut doar 2 ore cu Niya care au fost matematica şi spaniola.
- Bine ca plecam! A spus in timp ce ma privea in ochi.
- La fel! I-am spus.
- Ca intotdeauna, nu? întrebă ea marindu-si ochii la mine. Am sarutat-o pe obraz si am pornit spre clasa mea.

_____________________________________________
Heey!
 Cred ca sunt nebuna sa postez la ora asta:))
ei bine, asta e noul fic pe care il traduc, este scris tot de autoarea Silent Tears :D
asa ca sper sa va placa si acesta la fel de mult;;)
va poop si va iubeeeesc:*:*
                                       RaMonix


P.S.: Va rog fiti buni cu mine si cu fericirea mea si comentatzi:D:*:*