Silent Tears - Capitolul 1

M-am trezit cu un salt. Mama mea, Renee, statea in picioare lovindu-mi patul. Ochii ei erau ingustati si mainile ii erau pe solduri. Parea furioasa.
- Pleaca! Am gamut apoi m-am intors pe partea cealalta.
- Isabella Marie Swan! Daca nu te ridici intr-un minut, iti torn pe fata apa inghetata! A strigat, lovindu-ma din nou.
- Pleaca! Am gemut din nou.
- Isabella! Scoala-te imediat! Te mariti azi! Mama a strigat si m-am ridicat in picioare dreapta.
Azi? Maritat? Eu? Ce? Aceste intrebari imi alergau prin cap. Am privit la mama pentru o vreme, intrebandu-ma ce vrea sa spuna. Dupa un timp, totul incepuse sa aiba sens. Eu, Isabella Marie Swan, ma marit azi cu un tip pe care nu l-am intalnit, inca. Mi-am dat ochii peste cap si mintea mea era aiurea. Nu vroiam sa ma marit azi. Nu vreau sa ma marit cu un tip pe care nu il cunosc. Nu am vrut ca nunta mea sa fie aranjata. As fi vrut sa ma marit din dragoste. Mama observa lacrimile care imi curgeau pe obraji si se opri din a-mi lovi patul, apoi se aseza langa mine. Imi puse mainile pe fata si imi sterse lacrimile.
- Oh Bella! Nu plange! Totul va fi bine! Ai incredere in mine! Incerca ea sa ma faca sa ma simt mai bine, dar ma facu doar sa plang si mai tare.
- Bella, de ce plangi? Vinovatia i se citea in ochi.
- Eu… eu… nu v-v-vreau sa ma ma m-marit cu unu pe care nu il il cunooosc! I-am spus eu printre suspine.
- Oh, Bella, nu iti face griji! Totul va merge bine! Stiu ca nu vrei o casatorie aranjata, dar se va rezolva!
- Si daca nu? Am intrebat-o cu ochii inca in lacrimi.
- Ba da, Bella draga! Uita-te la mine si la tatal tau! Nu doream sa ma casatoresc cu el, dar acum nu pot trai fara el, a spus ea.
- Dar sunt atat de tanara! Am soptit.
- Bella, 16 nu e o varsta frageda pentru a te casatori! Spuse ea.
- Ba da! Este! Am spus inca plangand.
- Eu m-am casatorit cu tatal tau la varsta de 15 ani si te-am avut pe tine la 16 ani.
- Dar eu nu vreau sa ma casatoresc si nici sa fiu mama! Am tipat eu disperata. Ea ofta.
- Nu mai spune asta niciodata! Asta va ramane intre noi! Spuse aspru. Ochii mei incepura sa lacrimeze iarasi. Isi indulci tonul.
- Bella, sotul tau se asteapta sa ii nasti un mostenitor in mai putin de un an. Tu trebuie sa il asculti!
Mi-am pus mainile pe urechi, incercand sa evit sa ii aud vocea care imi spunea ca trebuie sa ma culc cu el. Nu voi face asta niciodata!
- Asta poate fi chiar diseara! El se va astepta la asta din partea ta! Am gemut din nou, lasand lacrimile sa curga libere.
- Nu vreau sa vorbesc despre asta. I-am spus. Ea suspina.
- Cum doresti. Acum miscati fundul! E tarziu, spuse ea zambind. Am oftat si mi-am sters lacrimile care inca erau acolo si m-am trezit.
Mama m-a luat de mana si m-a tras spre baie unde era o oglinda mare pe perete. M-am uitat pe raftul de la chiuveta, care acum era plin cu cosmetice. Am oftat; aceasta va fi o zi luuuuunga! M-am asezat alene pe scauna pentru ca mama sa imi aranjeze machiajul.
- La ce ora este nunta? Am intrebat fataindu-ma pe scaun.
- La 6:00 seara.
Miam lasat capul pe spate pentru ca ea sa imi pulverizeze ceva pe fata si am inchis ochii, lasand-o sa faca ce vrea.
Ochii incepura sa ma usture. Nu vroiam sa ma marit azi. Nu vroiam sa ma marit cu un tip pe care sa nu il cunosc. Viitorul meu sot ar putea fi un barbat mic, gras care sta toata ziua in pat si i se serveste totul. Unul care probabil nu a muncit niciodata si a mostenit banii de la tatal lui. Nu as putea trai cu un om de genul acesta. Viata mea va fi distrusa de acum inainte… de ce am acceptat sa ma marit cu el? Ei bine, pentru ca mama mi-a spus ca imi va adduce fericire mare, dar eu stiam adevarul: mama vroia bani. Iar familia lui este foarte bogata. Mama ma iubea, desigur, stiam asta, dar deasemenea dorea si mai multi bani, asa ca a decis sa ma marite si sa imi ruineze viata, doar pentru bani… m-am simtit vinovata de cele spuse, asa ca i-am cerut iertare mamei, in capul meu. Am stat acolo pentru Dumnezeu stie cat, apoi am decis sa ma culc. Am fost zguduita de mama si am deschis ochii speriata.
- Esti gata, scumpo! Trebuie sa iti pui rochia. Mi-am frecat somnoroasa ochii apoi m-am ridicat de pe scaun, impleticindu-ma.
- Cat e ceasul?
- Este 5. Nunta este intr-o ora.
Simteam cum stomacul mi se intoarce pe dos. Inima mea inceta sa mai bata. Doar o ora ma despartea de a fi “doamna” . cuvantul ma facea sa vreau sa fug. Unde?
- Haide! Spuse ea tragandu-am de mana spre camera ei.
Am urmat-o. ma simteam ciudat, ma simteam straina in propria mea casa. Ea alerga nerabdatoare spre dulapul sau.
m-am astezat pe pat, urmarind-o cum cotrobaie prin dulap in cautarea rochiei. Scoase un sunet ascutit, apoi alerga spre mine cu o cutie in mana.
- Poti sa te uiti la ea doar cand o porti.
M-a pus sa inched ochii si ma dezbraca apoi imi puse rochia pe mine.
- Pot deschide ochii acum?
- Da! Spuse subtiindu-si vocea. Ma smuci, intorcandu-ma cu fata spre oglinda din baie.
Am deschis incet ochii. Imi era teama sa ma uit.
Cand m-am privit, am ramas cu gura deschisa. Parul meu era prins intr-un coc cu un aspect distinct, obrajii imi erau fardati cu fard roz-deschis, ochii imi straluceau mai tare ca inainte, capruiul fiind accentuat de fardul de pleoape. Buzele erau incarcate cu cea mai inchisa nuanta de rosu, care dadea foarte bine pe pielea mea alba.
Si rochia. Era de o nuanta aurie deschisa care parea alba, rochia era imensa si pare extreme de scumpa. Avea un decolteu superb care era decorat cu flori de aur. Pe mijlocul rochiei erau doua linii cu flori care mergeau in sensuri opuse. Aratam destul de decent, poate prea decenta pentru nunta.
- Iti place? Intreba asteptandu-se la un raspuns afirmativ.
- Da, dar… este prea mult… nu se potriveste starii mele de spirit.
- Bella, aceasta e nunta ta! Trebuie sa iesi in evidenta! Si… pari… uimita! Ti se taie rasuflarea. Esti frumoasa! Ma imbratisa scurt.
- Uh… mersi, i-am spus schiopatand. Isi trecu din nou privirea peste mine, incercand sa gaseasca vreo greseala, apoi ma lua de mana multumita.
- Vino! Este timpul! Ma trase afara din camera si se opri la scari.
- Charlie! Striga ea, iar tatal meu aparu in capatul scarilor.
l-am auzit oftand. Ochii lui s-au oprit pe fata mea si am putut vedea mai multe emoţii trecandu-I prin privire: întristat, ametit, fericit, trist, confuz. Tata isi schimba repede expresia. Unul dintre lucrurile care imi placeau la tatăl meu, era ca lui nu-i plăcea să-şi exprime sentimentele. Il iubeam pe tata si stiam ca si el ma iubeste. Dar nu ii spusesem asta niciodata. M-as simti ciudat sa imi exprim dragostea fata de el. Am ranjit unul la altul pentru cateva moment, pana cand mama a rupt tacerea.
- Vino o Bella. Mama merse in jos pe scari. Am urmat-o, incercand sa nu cad.
Când am ajuns jos tatăl meu mi-a oferit mâna. Am luat-o şi ne-am făcut drumul nostru spre masina. Mama mea a decis să se plimbe cu prietena ei in trasura a doua.
- Isabella? Spuse tata. M-am întors să ma uit la el.
- Isabella, deja imi e dor de tine! Sopti el sufocat. Eu nu sunt bun la genul asta de lucruri, cu sentimentele… i-am taiat-o repede:
- Te iubesc, tata! I-am spus pentru prima dată în 16 ani. L-am văzut relaxandu-se si un zambet i se intinse pe fata.
- Si eu te iubesc, a spus el. Am zâmbit unul la altul şi isi facu loc o tăcere confortabilă între noi.
Am continuat să privesc pe fereastră. Am vazut biserica aproape. Dintr-o data mi-am dat seama, aveam sa ma casatoresc în mai puţin de o oră. Am crezut ca ametesc. Nu am vrut să ma casatoresc asa de tanara. Aş fi vrut sa fiu un scriitor şi sa calatoresc în jurul lumii. Acest lucru nu era deloc ceea ce imi planificasem. Viaţa mea părea să fie destramata.
Totul a fost o uluire după acest gând. Dupa doar un minut, ma aflam in fata bisericii cu tatăl meu şi Marie, domnişoara de onoare, care a fost, de asemenea, prietena mea cea mai buna.
- Bella, a spus ea şi mi-a strâns mâna. Nu am răspuns.
- Bella? a spus ea din nou. Eu încă nu au răspuns.
- Bella! a spus ea din nou enervate.
- Ce? Am rupt eu tacerea. Am observat-o uitandu-se la mine în stare de şoc.
- Îmi pare rău. Eu nu am vrut să te fixez asa. Îmi cer scuze.
- Este ok. Este timpul sa ne facem intrarea. Imi spuse strangandu-mi mana si sarutandu-mi fruntea. Am strans ochii.
- Vino! A sosit timpul, Bells. Am deschis ochii şi a încuviinţat slab.
Am vazut zambetul Mariei pentru ultima data si apoi ea a dispărut în biserică. Inima mea a inceput sa bata mai repede, acest lucru avea sa fie un dezastru.
- Nu ma lasa sa cad! Am şuieră la tatăl meu.
- Da, sefa! a spus el zambind şi isi arunca braţul meu strâns în jurul meu.
Cu picioarele tremurătoare am intrat în biserică.

____________________________________________________

Iata primul capitol din Silent Tears.
Vreau sa va spun ca abia m-am apucat sa il traduc si e super:X
sper sa va placa si voua:D
rate & comment please:*:*
pussy:*:*;))