Silent Tears - Capitolul 6

Capitolul 6



Ochii mei aluneca înapoi la Edward. El se uita evident nervos la James. Nu putea suporta să mă vada fericita? O mână aspră imi atinse cotul, m-am uitat în sus pentru a-l vedea pe James uitandu-se mirat la mine.
- Pari suparata, a comentat James. Am ridicat din umer. Ce sa întâmplat? intreba el din nou. Am aruncat o privire la Edward.
- A, da… Edwrad… spuse el ca si cand l-ar fi vazut deja. Dar apoi, Elisabeth iesi din sala d emese si se apropie de noi.
- James, ce placer sa te vad din nou! Spuse ea in timp ce James ii sărută mîna.
- Si eu, Elisabeth! a spus el din nou.
- Bella! Vino in sala de mese! Iti voi prezenta familiile lui James si a lui Coral, a spus ea şi ne-a condus la sala de mese.
Cand am ajuns, am putut vedea două feţe necunoscute. Elizabeth ma condus spre ei.
- Bella, aceasta este mama lui Coral, Tia. Ea nu semana deloc cu fica ei. Era bruneta si avea ochii negrii.
- Bună ziua, a spus ea în timp ce mi-a zambit. A făcut semn spre omul de lângă ea.
- Acesta este soţul meu, Jim, a spus ea. Am aruncat o privire spre soţul ei. Era înalt şi musculos. Avea parul de un blond murder si ochii gri. Imi amintea de cineva.
- Ce mai faci? a intrebat el şi mi-a strâns mâna.
- Ne-am întâlnit înainte? El zambi
- Nu, dar l-ai întâlnit pe fiul meu, James, a spus el. Ochii mei s-au lărgit.
- Tu esti tatal lui James? L-am întrebat. El dădu din cap.
- Dar, nu esti tatal Coral, l-am intrebat. El a clătinat din cap.
- Tata lei vitreg, de fapt.
Oh! Deci, Coral şi James sunt frati vitregi. Nu ştiu de ce, dar, ma deranjat asta.
Coral statea pe un scaun cu mîinile îndoite în poal. Ea a zâmbit la mine atunci când am mers prin camera.
- Edward! Bella! spuse ea şi ne-a tras pe amandoi într-o îmbrăţişare.
Am îngheţat. Arăta rănita atunci când s-a distantat de noi. M-am simţit rău, dar eu nu-mi cer scuze. Coral uitat la mine cu confuzie şi se uită in jos.
- Um, ce mai faci? O intreba Edward. Ea ii zambi.
- Bine, multumesc! a spus ea şi a început să vorbeasca cu Edward.
Am plecat holbandu-ma la ei. M-am aşezat pe un scaun m-am holbat apoi la farfuria care era în faţa mea.
- De ce esti aşa de supărata? Intreba James. Am clătinat din cap.
- Bine, dacă nu vrei să vorbesti despre asta, e ok! a spus el. M-am simţit vinovata.
- Nu… i-am taiat-o eu.
- Se vede! a spus el şi a zâmbit. Am zâmbit înapoi.
Tocmai atunci a sosit mancarea. Am mâncat fara sa ma gandesc vre-un pic la ce am in farfurie, caci ochii si gandul imi erau mereu la Edward si la Coral. Ei pareau foarte fericiti stand unul lângă celălalt. Ei zambeau si radeau fericiti, iar Coral se juca cu mana in parul lui. Am simtit un fior de gelozie. De ce Edward zambea cu ea si cu mine nu? De ce vorbea cu ea si cu mine nu? Nu m-am gândit la mine. Eu nu ar trebui să il simt în acest fel, mi-am spus. El e un porc, nu te merita. Mi-am spus din nou şi din nou.
- Hei Bella? Vreau sa te intreb ceva, a declarat James dupa ce am terminat cu cina.
- Desigur! I-am spus.
- Vreţi să facem o plimbare? Intreba el.
Am tăcut pentru un moment. Nu am vrut să fiu singura cu el, chiar nu. M-am simţit inconfortabil. Nu ştiu de ce, dar nu simteam ca ar trebui sa stau singura cu el. Am aruncat o privire la Edward, el zîmbea şi vorbea cu Coral. Daca el vorbeste cu ea ce vrea, atunci si eu vorbesc cu James ce vreau.
- Uh, sigur? I-am spus, dar, a iesit mai mult ca o întrebare.
- Perfect, sa mergem! a spus el. M-am simţit ciudat ca l-am urmat afară din casă. Edward era inca absorbit in conversatia care parea extreme de interesanta.
Nu ştiu de ce, dar imi era intr-un fel frica sa stau singura cu James. Ceva la el ma facea sa vreau sa fug sis a ma ascund sub pat. Imi placea James, dar tipul era… ciudat. Ma simţea inconfortabil. Mi-a plăcut să vorbesc cu el, dar fiind singuri, nu atât de mult. Modul in care ma privea el, uneori, ochii lui gri inchis parca urmareau ceva. Ceva ce nu imi puteam explica.
- Este foarte cald, a spus James. Ochii mei i-au urmarit fiecare miscare. Ochii lui a căzut pe decolteul mea.
- Um da. I-am spus intorcandu-ma usor in alta parte.
- De ce nu iti scoti fusta? a spus el venind spre mine.
- Scuză-mă? I-am spus speriata. El ma lua im brate si incepu s ama atinga peste tot.
Dintr-o data, m-a lovit de perete. Ochii lui nu imi paraseau decolteul. Mîna lui mi-a atins obrazul.
- Ce faci? L-am întrebat îngrozita.
- Ce aş fi făcut cu o lungă perioadă de timp în urmă, a spus el şi ma împins la perete. Am ţipat în groază.
- Taci din gură! a poruncit si incepu sa imi rupa rochia. Am ţipat din nou. El m-a lovit şi mi-a spus ca e destul.
- Te rog, te rog, nu face asta! L-am implorat cu lacrimi fierbinti. El s-a apasat pe mine. Mâinile sale au fost pe coapsele mele.
- Taci din gură, a spus din nou lovindu-ma.
Am ţipat pentru cineva să mă ajute, dar, James m-a lovit din nou. Am încercat să lupt impotriva, dar, el era mult mai puternic. Mâinile lui se miscau spre pieptu meu. Am plâns. Nu am putut face nimic. El avea de gand sa ma violeze si nu puteam face nimic! Oh, Edward, unde esti?
- Te rog! L-am rugat din nou disperata. El m-a lovit din nou. Ma lovi cu capul de perete. Mi-am simţit sângele scurgandu-se din capul meu. Puteam să-l miros. Am urlat si am plans aproape inconstienta. Mi-am strans ochii dorindu-mi sa mor. Era prea tarziu, deja…
Dintr-o data, James a fost aruncat departe de mine. Era sânge peste tot. Totul Nu reuseam s ama tin pe picioare si m-am lasat spre pamant, dar doua maini puternice si reci ma prinsera strangandu-ma in brate si asezandu-ma pe arba moale si sarutandu-mi fruntea. Dintr-o data l-am văzut. Edward. Se lupta cu James. Ii cara pumni lui James care urla de durere, cu mîinile pe cap.
- Un domn niciodată nu atinge o doamnă! Edward scanci lovindu-l din nou. Un domn niciodată nu loveste o doamnă! Edward scanci lovindu-l iar si iar. Tu, niciodata sa nu o mai atingi pe Bella mea! Edwrad il lovea iar si iar lasandu-l inconstient.
James era plin de sange peste tot. Dacă il opresc pe Edward, il va ucide.
- Edward, I-am spus cu vocea sfarsita. Aveam o senzatie oribila de ameteala. Edward! I-am spus l-am strigat din nou. Dintr-o data, Edward a inghetat. Si-a întors capul spre mine. Ochii lui erau îngroziţi, sa uitat înfricoşătoar la mine apoi veni si ma stranse in brate
- Bella! Bella? Bella?! a întrebat el disperat.
- Nu… am soptit dar am cazut in inconstienta.

_________________________________________

Doamne, nu imi vine sa cred:D Parca nu sunt eu:P
Am postat astazi 2 capitole:D
Dar sincer, mi-a placut atat de mult, incat nu am putut sta departe:X
Sincer, ador acest capitol, si dupa cum pare, relatia celor 2 tineri Miri se schimba radical.
Ador capitolul asta, si sper sa va placa sio voua, si daca am dat gres, va rog s aimi spuneti:|
Please comment:*:*
XOXO:*:*:*
RaMonix;;)

Silent Tears - Capitolul 5

Capitolul 5


Ochii mei se deschisera fluturand usor. M-am ridicat confuza. Unde sunt? Unde era vopseaua mea preferata din camera mea? Unde a fost biroul meu plin de carti vechi? De ce am fost dormit pe un pat matrimonial plin cu flori si cu lenjeria tesuta cu aur? Dintr-o data, mi-am amintit. Stăteam în camera lui Edward. Am dormit în patul lui. M-am simţit ameţita cand m-am uitat in jurul camerei. Edward nu dorme, nu era cu mine in camera. Am inspirat profund şi am inaintat spre baie spre baie.
Baia era lunga, luxoasa. Imi placea sa am propria baie in camera sis a ma ascund pentru ceva timp de privirea lui. Am oftat si am iesit din dus. M-am uitat în baie pentru hainele mele, fara sa le vad. La naiba! Le-am lăsat în dormitor. Am oftat din nou, si am iesit goala din baie, in dormitor.
- AAAAAAAHHHHHHHH! Am ţipat sarind in sus.
Edward a sarit in sus speriat. Se uită furios cînd ma văzut, dar, apoi se întoarse spre furia lui de şoc. Statea cu spatele la mine pentru a nu ma vedea. Am alergat la dulap şi m-am apucat de prima bucată de pânză pe care am putut găsi-o. Apoi am fugit înapoi la baie.
Oh, Doamne. Oh, Doamne. Oh, Doamne. Edward Masen m-a văzuse goala! Edward Masen! Lacrimi s-au adunat în ochii mei si m-am lasat sa alunec pe podea. Nici un om nu ma mai vazuse niciodata dezbracata, nici chiar propriul meu tata! Şi acum, Edward ,m-a văzut! M-am simţit atât de jenata ca am plans. Din fericire lacrimile mele au fost tăcute, aşa că el nu le-a putut auzi.
Ştiam că Elisabeta ar fi intrebat unde sunt. Asa ca mi-am sters lacrimile si m-am uitat în oglindă. Faţa mea era alba ca o fantomă, parul imi era incurcat, iar ochii îmi erau roşii. Mi-am udat fata cu apa rece si mi-am pieptanat repede parul.
Am inspirit, apoi m-am aplecat sa adun de pe jos carpel pe care le luase-m din dulap pentru a ma acoperi de privirea lui Edward.
La naiba! Una din bucatelele de material era o rochita roz de copil! Norocul meu era ca m-am casatorit cu Edward in zadar. Am pus rochita pe corpul meu şi am topait spre uşă. Am deschis-o putin si m-am uitat pentru a-l evita pe Edward. Nu era in camera. Am deschis uşa şi am fugit la dulap. Am luat o fusta si un top.
După ce m-am imbracat, mi-am prins parul într-o coadă de cal şi am mers spre uşă.
- AAAAHHHHH! Am ţipat din nou.
Edward aparu chiar atunci in fata usii. El a sărit în sus când mi-a auzit strigatul. Mâinile sale au fost pe gura mea.
- Trebuie să nu mai faci asta! A spus el, contrariat. mâinile lui erau încă pe gura mea. M-am uitat la mana lui, care inca mai era pe gura mea. L-am muscat enervata. Tare.
- AAHH! Tipa el.
Si-a luat imediat mîna departe, si am zâmbit diabolic. M-am razbunat ca a indraznit sa se uite la mine goala. Am putut vedea un semn de muscatura mica pe mâna lui. M-am simţit rău.
- Îmi pare rău! Foarte, foarte… am incercat eu sa tremin, dar el mi-o taie.
- Sunt bine. A spus el şi apoi scznci de durere.
- Îmi pare rău! Am început să spun, dar, mi-a tăiat-o din nou.
- Am spus ca sunt bine! A spus el furios. Am tresărit.
Ne-am uitat amandoi aiurea, pentru moment. Am atins o privire la Edward, dar el se uita mirat la mine. M-am uitat în jos.
- De ce stateai în faţa uşii? L-am întrebat.
- Mama ne vrea la micul dejun. Nu am vrut să vin în cameră şi .... sa te vad din nou goala, termina el. Am roşit stacojiu.
- De ce nu ai batut la usa? Am tipat nervoasa la el. El se uita la mine furios.
- Mama ne-a chemat la micul dejun, mormăi el din nou. M-am uitat la el apoi l-am urmat pe scari in jos.
Fiind Bella, m-am împiedicat de ultima treaptă. Am fost pe cale sa ma izbesc de podea, dar doua maini puternice ma prinsera. Am oftat şi m-am uitat în sus. Expresia lui Edward ma surprins, parea... indurerat?
- Multumesc, Am mormăit. El a dat din cap şi se uită departe.
L-am urmat la ceea ce cred că este micul dejun. In mijlocul camerei era o masa mare, plina cu alimente. Camera era mai mare decat dormitorul meu d eacasa. Elizabeth şi Anthony au zâmbit când ne-au văzut.
- Cum sunt casatoritii? Intreba Anthony. Noi nu am raspuns nimic.
- Vă rugăm sa va asezati! Porunci Elisabeth.
Am stat acolo şi a mâncat din multele mancaruri. M-am simţit copleşita, acasa am avut numai lapte şi fructe pentru micul dejun. Acesti oameni au avut totul, au avut slănină, salamuri, lapte, suc, fructe. Mi-am pierdut apetitul şi am ros numai nişte pâine.
- Nu ti-e foame Bella? Intreba Elizabeth.
- Ha? Oh, nu. I-am raspuns aiurea.
- Oricum am auzit nişte zgomote venind din cameravoastra dimineaţa, Elisabeth spuse şi apoi zâmbi a glumă. Am tresărit.
- Mama! A spus Edward pe un ton sever. Elizabeth isi atintii ochii la mine.
- Oh, Edward, a spus ea şi apoi a zâmbit din nou, avem companie la cina, a cantat ea.
- Cine vine? A intrebat el.
- Coral si familia ei, a spus ea. Dintr-o data un zâmbet frumos ii lumina faţa lui Edward. Am tresarit usor si m-am utat in farfuria mea.
- Si James si familia sa, termina ea. De data asta am zâmbit. Am observant, Edward înţepeni vazandu-ma.
- Am să merg la piaţă astăzi! Bella doresti să mă însoţesti? Intreba ea. Edward era inca nemiscat cu ochii nervosa la mine.
- Um, nu, vă mulţumesc, nu ma simt bine. Trebuie sa despachetez niste lucruri, i-am spus. Nu a fost o minciună totală.
- Bine draga, a spus Elizabeth.
Parintii lui Edward au părăsit lasandu-ma doar cu fiul lor. Am oftat şi m-am sculat. Am fost pe punctul de a începe sa merg, dar brusc atunci, a vorbit Edward.
- Unde te duci? M-am uitat la el în stare de şoc.
- Sus. Pentru a despacheta, I-am spus. M-am simţit mai bine, a fost ca în cazul în care Edward nu mă ura atât de mult .
- Nu despacheta în camera mea. Despacheteaza în camera de oaspeţi, a spus el cu răceală. Sângele meu a început să fiarbă din nou.
- Bine! Am cedat şi am plecat furioasa in cameră.
Am luat cu asalt în camera lui Edward şi apucat de rucscul meu. Mi-am luat toate hainele. Dacă el nu vrea să stau în camera lui, atunci bine! Voi rămâne doar în camera de oaspeţi. Am despachetat unele naine, dar, în curând am obosit, aşa că m-am prăbuşit pe pat şi am adormit.
Dormeam pasnic, atunci cand cineva ma zgudui. Am gemut. Acel cineva ma zgudui din nou.
- Ce? Am cedat şi a deschis ochii.
O pereche de ochi de un verde închis se uitara înapoi la mine. Ochii lui erau atât de luminosi asa ca am privit departe.
-Oaspetii nostri pentru cina vor sosi în orice moment, a declarat Edward şi se uită în jurul camerei. Nu trebuie să staii aici. Poti veni înapoi în camera mea, a spus el. Era ca sic and cineva il oblige sa spuna asta.
- Nu îmi place aici! I-am spus cu răceală. El a suspinat dandu-si ochii peste cap. M-am simţit ca lovindu-l acum. Cand a parasit camera, m-am grabit sa ma imbrac.
Am oftat şi m-am pregătit. Am imbracat o rochie simplă, neagră, lasandu-mi parul liber. Am oftat din nou, si am mers în jos pe scări. Când am ajuns la ultima treapta l-am văzut pe Edward uitandu-se la mine. Când a văzut ca il priveam, sa uitat departe. Am suspinat din nou.
- Hei Bella, a spus James din spatele meu. Mi-am intors capul 180 de grade, pentru a-l vedea cum imi zambste. Am zâmbit si eu cu căldură.
- Hei James, I-am spus zâmbind in timp ce el ma lua de mana.
_______________________________________

Imi cer mii de scuze:D pentru intarziere
Dar sper ca azi sau maine sa bag si cap 6:D
Ficul devine din ce in ce mai interesant, credeti-ma, eu il adur, as aca fetele care ma intreaba gdacarenunt la el, stati linistite, nu voi renunta:*:*;)
Kisses from RaMonix:*:*

Wild Thing - Capitolul 1 - When Life Gives You Lemons

Capitolul 1 – When Life Gives You Lemons

- Inceteaza sa te tot scarpini!
- Dar ma mănâncă, am insistat. Unghiile mele se miscau pe pielea deja iritata. O erupţie rosie suparatoare imi acoperea pielea.
- Ei bine, la ce te asteptai? Este iedera otravita. Acum inceteaza sa te scarpini, sau ti se va lua pielea si o sa te usture tare. Edward suspina, apoi isi freca mana de picioarele mele, racindu-mi pielea si facandu-mi bine. Aspectul de consternare de pe faţa lui, ma facea sa imi para rau pentru stangacia mea, care imi provoca in schimb, un rânjet liniştit.
- Edward, sincer, ce te astepti sa fac? E ca si cand o intreaga coloie de furnici merge pe picioarele mele, ciupindu-ma. Am replicat, încercând să sune aspru, la fel ca lipsa lui de simpatie. Nu am reuşit, si o senzatie de de mancarime enervanta, ma facu sa arat ca un miel patetic.
- De unde sti cum ciupesc furnicile? Intreba el cu o sclipire în ochi.
- Cand aveam 11 ani, am cazut peste un musuroi, si furnicile erau peste tot pe mine, ciupindu-ma. Am murmurat, cu o culoare de roz in obrajii.
Am oftat exagerat, m-a tras spre lac, luand cosul de picnic care fusese adus spre beneficiul meu, şi de dragul aparenţelor, era frumos sa stam in natura, desi nu stiusem. Am presupus ca acestea au fost avantajele de a detine propriul lac privat în mijlocul padurii. El a pus coşul jos pe plajă şi a scos o lămâie. Am ramas nedumerita.
- Vino aici, a spus el, întinzîndu-si una din mîinile lungi, elegante.
- Ce faci? Am nevoie sa fiu marinata inainte sa ma mananci? L-am întrebat supărata,cu buza inferioară proeminenta. Stoarse lamaia intre palme apoi incepu sa ma frece pe ambele pulpe cu viteza, zeama usturandu-ma pe zgarieturile lungi si rosii. Privirea lui imi spunea - in cea mai mare parte - ca nu e amuzat, dar am fost iertata repede atunci când i-am luat mâna şi l-am dus spre un mic copac, la baza caruia am asezat o patura mare. Am deschis larg ochii. El sari in apa apoi iesi cu un cos plin de peste. A târât coşul apoi m-a tras în jos pentru a sta pe pătură şi se aşeză vizavi de mine, cu picioarele încrucişate.
Mi-a tras picioarele hidoase, bolnave de culpabilitate în poala lui, si a început sa raspandeasca suc de lamaie de-a lungul zonele inflamate.
- Serios, care e faza cu lamaia? Am intrebat enervata. Ochii lui ma priveau nu prea prietenosi.
- Crede-mă, sunt un medic, a spus el. Nu este pentru prima dată, sau chiar a doua oară astăzi, am largit ochii la el.
- Doar pentru că ai fost la şcoală medicala de cateva ori mai mult decât Louis Pasteur nu te face doctor, am spus iritata. A ridicat o sprânceană perfecta la mine.
- Louis Pasteur?
- Taci, nu m-am putut gândi la altcineva.
El a râs cu afecţiune. soarele se cazu pe pielea lui facandu-l sa straluceasca asemenea a 1000 de paiete perfecte. Se apleca peste mine cu buzele foarte aproape de fata mea. Inima imi batea din ce in ce mai tare, şi am putut simţi obrajii fiindu-mi invadati de sange. Toate simţurile îmi păreau mai clare - am putut simţi distinct tesele din pătură, fiecare fir individual lăsa amprenta proprie pe pielea mea. Am putut vedea fiecare frunză individuală, am putut mirosi lacul, auzi fiecare val, pietricelele udate de apă la mal. Şi totuşi, nu reuseam sa aud, sa simt sau sa vad nimic. Era lipsit de relevanţă. Lumea mea a constat în întregime in Edward, mirosul lui, aurul feroce din ochii lui mocniti, buzele lui neastamparate, punctele de frig în cazul în care pielea noastra se întâlnea, sunetul respiraţiei sale fără grabă.
Buzele lui erau pe gatul meu, un traseu de foc, a lăsat o serie de sărutări de la bărbie la lobul urechii.
-Acid, şopti el, înainte de a-mi saruta urechea. Am dat din cap si mi-am strans bratele in jurul gatului lui, tragandu-l mai aproape. El ramase nemiscat, dar continua sa ma sarute pe gat si pe buze.
-Stai, ce? Am intrebat brusc, oprind sangele care mi se revarsa in obraji. El a chicotit, luându-mi fata confuza intre palmele lui perfecte. Cu un deget rece, imi netezi pliurile de pe frunte. In ciuda caldurii mari, am tremurat in bratele lui. Se lasa pe spate, trăgându-mă împreună cu el.
-Acid. De la lamaie. Iedera otravitoare este un contaminant pe bază de ulei, zeama de lamaie este un acid, şi elimina uleiul din otrava. Acesta nu te va scăpa de tot de ea, dar este un început, a spus el, scotocind în coş din nou. A scos o cutie mare de sare de masă.
-Acest lucru ar trebui să te ajute; lamaia o sa indeparteze complet otrava si pielea iritata, asa ca stai linistita. Aceasta nu va rezolva în totalitate problema, daca otrava se raspandeste, o sa te simti mai rau. Binenteles, tu ar trebui să elimini, de asemenea, orice îmbrăcăminte care poate este contactata de plante, cizme, tricou, pantaloni scurti, sosete…
-Şi apoi ce voi purta eu? am intrebat, aproape sigura că ar avea un răspuns pentru mine.
-Ei bine, cred ca ai putea sa poarti aceastea, a replicat el, brusc, cautand in sacul scump, care conţinea, am presupus, un costum de baie la fel de scump.
-Aş fi greşit dacă as fi ghicit. Alice a ambalat astea, nu?
-Ai ghicit din prima.

_____________________________________

Here the first chapter:X
se pare ca am terminat si cu primul cap:D
sper maine sa il bag pe urm.:D
va rog, lasatzi-mi coment in care sa imi spuneti cum vi se pare si daca sa il continui sau sa renunt la el:D
Thx and pussy:*:*:*
RaMonix

Wild Thing - Prolog

PROLOG

Am văzut-o o clipă prea târziu - o fracţiune de secundă mai devreme, şi aş fi prins-o, dar am fost distras, iar acum ea a fost acoperit de iedera otravita de la genunchi în jos. Din fericire, a reusit sa se mentina asa si sa nu se adanceasca mai mult. Am oftat. Această călătorie nu avea sa mearga bine. De ce, oh de ce, l-am ascultat pe Emmet sa vorbesc cu Bella, care e binenteles cel mai mere magnet de pericole, si mai ales aici in Coasta de Vest si poate chiar oriunde in lumea asta. Am scos-o repede de acolo si am urcat-o in spatele meu, apoi am pornit spre lac.
- Asta a fost iedera otravitoare? întrebă ea, uitandu-se la picioarele ei micute care falfaiau in vant ca si copacii de pe margine pe care ii daramam cu viteza mea ametitoare.
- Da. Imi pare rau pentru asta, ar fi trebuit sa fiu atent, mi-am cerut scuze, ştiind că nu era suficient, şi că ea ar va suferi pentru o perioada de timp de la această ultimă greşeală a mea.
- Mda, binenteles, de parca ai fi tu vinovat pentru greselile mele, suspină ea, si am putut auzi, practic, cum isi da ochii peste cap. Un zambet mic aparu in colturile gurii mele, chiar dacă nu era nici pe departe amuzant acest lucru. Sperăm că Alice sa aiba ceva de ajutor ambalat în coşul de picnic in care tine masa de prânz a Bellei. Am dorit ca ea sa ma fi avertizat, insa nu o puteam invinui pentru greselile mele.
Bella m-a scos din reveria mea cu un sarut mic pe partea din spate a gâtului meu. Picioarele mele se intinsera si alergara mai rapid, antrenati de caldura buzelor ei pe pielea mea inghetata, trimiţând ramificaţii de foc coborand de-a lungul coloanei mele vertebrale.
- Te iubesc, şopti ea, şi inima imi crescu. Am tusit usor incercand sa evit sa ma las calauzit de acele 2 cuvinte chiar aici, in aceasta pustietate.
- Si eu te iubesc, Bella, am răspuns si am iesit din umbra verde a pădurii în lumina puternică a soarelui dimineaţa târziu, reflectată de micul lac care ni se intindea la picioare.

Silent Tears - Capitolul 4

Capitolul 4


Ochii albastrii ai Mariei, scanara rapid intreaga camera. Am oftat mizerabil şi m-am aplecat la ea peste masa. L-am văzut pe Edward dansand cu fata aia, Coral. Imi venea sa ma duc la ei si sa ii plesnesc calumea. Eu nu eram o persoană violentă, dar, ceva m-a facut sa-mi doresc să-i pognesc bine de tot.
- L-am găsit! Spuse Marie trezindu-ma din febrile mea stare. M-am uitat la ea.
- Cine este? Am întrebat-o. Ea mi-a aratat un tip cu părul blond, care stătea aproape de noi.
- Cine este el? Ea casca ochii la mine.
- Du-te, afla! ea a spus impingandu-ma spre el.
Marie imi dadu drumul si m-am impiedicat. Am fost pe cale sa cad in fata, cînd, deodată, o pereche de maini puternice ma prinsera. Am oftat şi m-am uitat în sus pentru a vedea acelaşi tip blond, zîmbind la mine. Parea foarte frumos. Ochii lui gri aterizara pe fata mea.
- Sper ca esti bine, a spus zambind.
- D-Da. Sunt bine. Multumesc. I-am spus. El a zâmbit din nou.
- Nici o problemă. Sunt James, a spus el şi si-a intins mâna spre mine. I-am prins-o si el mi-o agita putin.
- Bella. I-am spus schitand un zambet bleg.
- Felicitări. Pentru căsătorie vreau să spun.
- Uh, merci. I-am spus.
- Sper sa nu te superi pe mine, dar vrei sa dansezi?
- Sigur, am spus.
El si-a pus mâna pe talia mea şi eu mi-am pus mâinile pe umerii lui. Ne-am clatinat o perioada, pana cand James a rupt tacerea.
- De ce te-ai căsătorit? Intreba cu suspiciune. M-am uitat la el, surprinsa.
- Ce vrei sa spui? L-am întrebat exprimand un sentiment confuz.
- Este evident că nu va placeti, a spus el ca o chestiune de fapt. M-am uitat ung in ochii lui, socata.
- Ei bine? a întrebat din nou. Am dat din cap.
- Haide, spune-mi, m-a rugat cu un zambet micut caruia nu ii puteai rezista.
- Parintii mei au organizat asta, am spus fluturand mana de-a lungul alii apoi spre Edward.
El imi ridica barbia, uitandu-se la mine în mod clar. M-am simţit inconfortabil atunci când a făcut-o. Mintea mea ii spunea lui James sa se opreasca din a-mi mangaia obrazul, dar am tacut. Intr-un fel nu doream sa ma mangaie el asa, ci Edward. M-am pălmuit mental pentru acest gând. Edward este un porc, el nu ma merita, imi tot spuneam in minte. James se uita la mine confuz.
- De ce nu ai spus nu
- Um-am uh nu am putut, am spus în timp ce încercam să imi intorc capul, dar, era imposibil.
- De ce? nu m-am răspuns.
Nu se poate, el doar încerca sa fie prietenos, poate un pic cam prea prietenos, dar nu a incercat sa ma sarute. Nu cred ca ar face asta, pare un om bun sis tie ca sunt maritata. M-am relaxat un pic la acest gând şi i-am raspuns.
- Parintii lui au vrut să-l căsătorească, aşa că am spus da.
L-am privit in ochii, care licareau spre cealaltă parte a camerei şi apoi brusc imi ridica barbia. Am suspinat în relief. Vezi? Mi-am spus. El nu incearca sa te sarute!
- Va pot deranja? Întreba un glas catifelat cu muzicaliate. O voce care suna prea familiara.
Mi-am aruncat privirea în jurul meu pentru a vedea pe nimeni altul decat Edward Cullen stand în faţa noastră cu o expresie furioasa pe faţa. Ce surpriza! M-am gândit acru. Edward se holba la noi pentru un răspuns. Privirea lui era atat de ucigasa, incat m-a facut sa clipesc speriata de cateva ori la rand.
- Desigur, a spus James.
El se mira la Edward şi apoi se întoarse spre mine. El mi-a zâmbit cu afectiune si aplecat sa-mi sărute obrazul. Sangele imi navalea in obraji. Am fost sigur că aratam ca o rosie chiar acum. Edward il privi pe James cu ura cand pleca si eu ma holbam nervoasa la Edward. Cecredea ca fac? Nu putea sa ma lase sa ma distrez si eu putin? De ce ma ura asa de mult? Edward se întoarse spre mine.Ochii lui nu mai emanau furie, in schimb ma priveau obisnuit. Fără nici un avertisment, m-a tras spre el şi si-a pus mâinile pe talia mea. M-am holbat la el.
- Ce faci? I-am şuierat.
- Mama m-a obligat, a spus el. L-am privit furioasa. Când sa terminat piesa si-a indepartat mainile si sa uitat la mine. Ochii lui verzi ma priveau intr-un fel care ma speria.
- Ai nevoie de ceva? L-am întrebat cu răceală. El isi trecu mîna prin părul lui de bronz murder.
- Trebuie să stai departe de James, a spus el. L-am privit uimita. Dupa ce ca ma ura, imi mai dadea si ordine! Ce tupeu!
- De ce ar trebui sa te ascult? L-am întrebat scoasa din sarite.
- Pentru că eu sunt soţul tău , a spus el la fel de manios. Am râs acru si fals.
- Bineinteles ca esti! I-am spus sarcastic.
- Tu nu intelegi. El este… I-am tăiat-o.
- Să nu pretindem ca iti pasa de mine. Stiu ca ma urasti, dar hai sa nu pretindem ca iti pasa, bine? I-am spus printre dinţii încleştaţi. Edward a început să spună ceva, dar, apoi clătină din cap.
- Fă ce vrei, a spus el. El se holba putin la mine, apoi pleca.
Am luato gura mare de aer. Am pasit subred spre masa Mariei. Ochii ei erau uriaşi şi am ştiut că a auzit tot ce am avut de spus Edward. M-am aşezat lângă ea şi am suspinat.
- Am sa raman toata viata cu el, i-am spus lovindu-ma cu capul de masa. Mi-am strans ochii, sperand sa nu plang.
Marie imi mangaie spatele apoi incepu sa imi spuna ceva, dar, nu o ascultam. Nu mai cont ace imi spunea ea. Stiam ca viata mea urma sa fie un iad din aceasta seara. Nu puteam face nimic sa ma salvez.
Cand veni timpul pentru a cina, mi-am urmat mama si m-am asezat la masa mare in mijloc. Erau mese diferite, pentru diferiti oameni. Erau mese de copii, tineri, persoane de varsta mijlocie si varstnici. Eu m-am asezat la masa tinerilor. Am fost prima care ajunsese la masa goala. M-am asezat si m-am uitat prin camera pentru a o vedea pe Marie care imi arunca priviri pline de intelesuri. Am ignorant-o si m-am uitat in alta parte.
- Trebuie să fii noua sotie a lui Edward, Bella, nu?! a spus o fata. Am zambit politicos.
Ea a continuat să murmure şi si eu dadeam din cap zambind. Parea confuza, asa că m-am oprit din a da din ca. Alte persoane au început să sosească. Ma felicitara apoi se asezara. Am aşteptat pentru orice chip cunoscut, dar n-am gasit nici unul. Curând, Edward şi Coral ni s-au alăturat. I-am palmuit pe amandoi pe sub masa numai pentru mine. Nu cred ca cineva observase. Nu aveam prea mult chef, nici nu aveam cu cine sa vorbesc, iar fata aceea enervanta discuta cu Coral. M-am cocosta in locul meu, jucandu-ma cu mainile. Scaunul de langa mine scartai sub greutatea cuiva. Nu m-am uitat pentru a vedea cine este.
- Hei Bella, a spus o voce. M-am uitat în sus pentru a-l vedea pe James zîmbind la mine. Am zâmbit si eu.
- Hei! I-am spus vessel.
- Ma bucur ca te vad, a spus el. Zambetul meu era din ce in ce mai mare.
- Si eu! I-am spus.
Amândoi am inceput sa palavragim ceva. Ma simteam usurata. În timp ce vorbeam ochii imi fugira spre Edward, care se uita la noi mirat. Coral il tragea de camasa incercand sa ii capteze atentia, dar atentia lui era atintita doar spre noi. Cand m-a vazut ca ma holbam la el, si-a indreptat repede privirea spre Coral. Lasul! Restul serii a fost plictisitor şi lipsit de evenimente. Cand petrecerea se incheia, le-am multumit tuturor oaspetilor ca au venit. James imi saruta dulce buzele foarte scurt. Am roşit şi m-am uitat departe. L-am prins pe Edward uitandu-se la James cu furie, apoi la mine. Cand imi intalni privirea, intoarse repede capul spre Coral.
Când toată lumea a părăsit sala, eu si Edward am luat-o spre camera noastra. Se uita scurt la mine apoi m-am uitat si eu. Nu imi mai era frica de el. În timp ce Edward intra în camera noastră, m-am dus să fac un duş.
Nu aveam sa imi fac griji. Edward m-a ura, si cu siguranta nu vroia sa se culce cu mine, atunci de ce era atât de nervos? Am iesit din dus dardaind si m-am pus camasa de noapte preferata. Am sperat ca Edward sa fi adormit deja. Ma rugam lui Dumnezeu sa fi adormit! Am intrat tiptil si l-am vazut pe Edward dormind pe jos, pe o saltea gonflabila. Am suspinat. Am mers incet spre pat si m-am prabusit in el. Chiar daca eram obosita, stiam ca nu voi dormi prea mult, insa m-am inselat, caci intunericul dadu peste mine.

Super tareeee!!!
Va rog! amnevoie de cat mai multe accesari! doar un clik! va rog mult de tooot!
Ms tuturor:*:* http://amuzament-saptamanal.blogspot.com

Silent Tears - Capitolul 3

Capitolul 3

Coboram scarile uitandu-ma la picioarele mele. Capul imi parea ca e mai mare si mai greu si umerii imi erau drepti. Ochii mei licărira spre Edward, care era in picioare la capatul scării, fata lui nu schita nimic. El doar se uită lung la fata mea, concentrandu-se pe ceva. M-a simteam ca sic and m-as holba la o statuie. O statuie frumoasă, perfectă. Când am ajuns la capătul scării, Edward imi oferi bratul lui. Da sigur! Ca si cand as avea nevoie de braţul lui. L-am ignorat şi am început să mearg. Un pic prea repede.
Am putut auzi paşii lui în spatele meu. Am început să merg mai repede, am fost aproape de a alerga Opreşte-te! Mi-am spus. Nu am făcut nimic rău. Este vina lui. Am încetinit şi a început să meargă din nou întâmplător, am fost aproape la usa, cînd, deodată, doua mâini reci mi-au apucat încheietura. Respiratia mi se inteti si inima incepu sa imi bata repede.
- Unde te duci? Spuse Edward cu o voce melodioasa. Am jurat, eram pe cale sa lesin. Nu am răspuns, asa ca Edward a început să vorbească din nou.
- Sala de bal este pe aici, a spus el. M-am simţit prost, desigur ca aveau o sala de ball. Edward imi elibera incheietura.
M-am întors încet să ma confront cu el. Era în picioare chiar în faţa mea. Părea supărat din nou. Ochii verzi ii erau mici si buzele erau strans tuguiate intr-o linie. Sa uitat la mine o mai mult timp şi apoi a început să meargă în partea opusă. L-am urmat în linişte. Când am ajuns în cameră, am văzut ca Elizabeth şi Anthony au fost deja acolo, verificand totul. Când Elizabeth ma vazu, si veni repede spre mine.
- Arati minunat draga. Acum, trebuie să stai lângă uşă cu Edward şi sa urati bun venit oaspeţilor noştri Ai înţeles? Ma intreba ea cu voce moale. Am dat din cap.
- Edward! strigă ea. Într-o clipă, el a fost în picioare în faţa noastră.
- Stai cu Bella langa usa, l-a instruit ea. Edward clătină din cap şi se aseza lângă mine. M-am uitat cat de urata arat pe lângă el.
L-am urmărit îndeaproape cum priveste spre usa. Ochii verzi ii erau usor cazuti, aratandu-l obosit. Am avut un îndemn brusc sa imi trec degetele prin parul lui frumos, dar, nu am facut nimic, cu excepţia sa il
blestem în capul meu. Oaspeţii au început să sosească, astfel, mi-am rearanjat expresia furioasa şi am plantat un zambet fals pe fata. Am salutat pe oricine trecea de mine cu un zâmbet. Cei mai multi oameni mi-au admirat rochia si m-au felicitat. Când m-am uitat la dreapta, am vazut-o pe Marie stand in picioare langa usa impreuna cu părinţii ei.
- Marie! Am exclamat cu un zambet. Ea zambi la randul ei. Ochii ii erau spumosi.
- Bella! a spus ea, dar, înainte de a putea sa ma imbratiseze, alţi oaspeţi au început să sosească.
- Ne întâlnim la masa de cină într-o oră, am şoptit. Ea clătină din cap şi a început să meargă în spatele părinţilor ei.
Am oftat, Marie a fost singura mea prietena si locuia la 20 de mile distanţă de noua mea casa. Nu aş putea să vorbesc cu ea la fel de des ca inainte. In timp ce ma gandeam, o fata frumoasa blondă a apărut la uşă. Avea părul lung blond, care ajungea pana la mijoc si ii scotea in evidenta ochii albaştri. Ea purta o rochie foarte scurta; ma facut sa ma simt jenant doar daca ma uitam la ea. Rochiia ii acoperea pieptul prea putin si o facea sa arate perfect. Zambi la Edward.
- Edward! spuse ea ca un copil mic. În mod neaşteptat, Edward a ras frumos.
- Coral! O lua in brate si o imbratisa apetisant. Era evident pentru mine ca o placea.
- Arati uimitor ca întotdeauna, a spus Edward la ea, zîmbind. Coral zîmbi ceva mai mult.
- Nu arati rau ca mire, a spus ea şi apoi îl sărută pe obraz. Am privit în neştire la pata de ruj pe obrazul lui Edward. Dintr-o data, Edward s-a uitat la mine. Ochii lui s-au schimbat din fericire in mânie.
- Coral, ea e sotia mea Bella, a spus el pe ascuns. Tonul i s-a schimbat complet. Coral se uita la mine, ochii ei albastrii si stralucitori ma analizara din cap pana-n picioare. M-am simţit atât de urâtă pe lângă ea.
- Mă bucur să te cunosc, a spus ea, pur şi simplu.
Ea ma lua de mana si scutură cu un zâmbet mare. Am dat din cap. Am putut vedea ca Edward se uită la ea cu un joc de zambete pe buze. Mi-am licarit ochii spre ea, care încă zîmbea la mine într-un mod frumos, dar, nu prea imi placea de ea. Arăta ca o persoană bună, dar, fata ei ma facea sa vreau s ao pognesc. Ochii ei albaştrii aveau o altfel de culoare, albastru intens, simteam ca m-as putea ineca in ei. Imediat mi-am revenit şi mi-am indepartat ochii de la ea.
- Ei bine, ne vom vedea mai tarziu, l-am auzit pe Edward spunand.
- Desigur! Isi lua picioarele lungi din fata noastra si pleca in spate. Am urat-o din primul moment in care am vazut-o, dar parea ca Edward o place mult. Chiar foarte mult…
Am întâmpinat mai multe personae, dar ochii mei licareau numai la Edward. El avea d eobicei o expresie grijulie, dar, uneori, isi schimba privirea cu una dura, ca sic and ar fi fost ucis pe interior. Mama a apărut în faţa mea.
- Bella! a ţipat şim- a tras într-o îmbrăţişare. Am impins-o neîndemânatic înapoi.
- Eşti frumoasă! Buna, Edward! a spus ea zâmbind. El ii zâmbi înapoi.
- Bună ziua doamna Swan. Îmi pare bine să va văd din nou, a spus el. Am vrut ţip chiar acum. Chiar am facut-o. El juca un teatru foarte bun cu alte personae, dar cand era cu mine parca facea parte din alta lume. De ce facea asta? De ce mă ura?
- Si eu ma bucur sa te vad, dar vom vorbi mai tarziu, bine? Ma duc sa vorbesc cu Elisabeth. A spus mama. Ea m-a săruta pe frunte şi se grăbi spre Elizabeth.
Mai multe persoane au intrat pe uşă şi Edward ii saluta. Erau atât de mulţi oameni în cameră, dar, cumva era mult spatiu gol. În cele din urmă, oamenii încetara să mai vină. M-am uitat la Edward, dar el nu era acolo. El era deja în picioare lângă Coral să vorbeasca cu ea. Bine! M-am gândit. Fie aşa. Am parasit locul si am mers inconjurul camerei, cautand-o pe Marie. Am găsit-o la o masă mancand, m-am asezat langa ea.
- Hei! I-am spus.
- Oh, hei, a spus ea la randul ei.
- Eu nu pot sa cred ca esti casatorita!
- Nici eu! am murmurat pe ascuns.
- Cum ti se pare? Ma refer la Edward. Pare asa de bun! Spuse subtiindu-si vocea. Am privit la ea cu indiferenţă.
- Nu-mi place de el, i-am spus. Ea parea in stare de soc.
- De ce nu?
- Pentru că pur şi simplu imi place! Si nici el nu ma place. Este o relaţie reciprocă ura-ura. I-am spus.
- Sunt sigura că nu este adevărat, a spus Marie. Nu a fost o îndoială în ochii ei.
- El ma uraste din momentul in care m-a vazut, nu ma baga in seama si nu a vorbit deloc cu mine, pare suparat tot timpul!. Eu nu ştiu ce am făcut greşit! El chiar ma uraste! I-am spus.
Au fost lacrimi fierbinţi care imi curgeau pe obraji. Le-am sters repede cu palma. Toată lumea il iubea pe Edward. Toata lumea credea ca e politicos si ca se poarta frumos cu mine, dar se inselau. Toată lumea îl iubea. Ştiam că nimeni nu ma va crede daca voi spune. Credeam ca doar Marie ma va crede, insa se pare ca se insela si ea.
-M-am prins, îmi pare rău! Ma imbratisa.
- Niic macar nu stiu de ce ma uraste! ? El-el pare a fi aşa de fericit să vorbeasca cu alte persoane precum Coral, I-am spus.
- Cine e Coral?
Am inceput sa ii povestesc pas cu pas despre ea. Marie il privi dezgustata când auzi acestea.
- Ugh! Asta e oribil! Sotul tau place alta fata!
- Ştiu, am spus mizerabil. Sotul meu placea o altă fată. El, probabil, va avea o aventura cu ea în viitor. Nu imi pasa. Ei bine, poate mă interesa, doar un pic. După toate, dacă el ar avea o aventură, oamenii s-ar gândi probabil la mine ca sic and as fi rea.
- Ştiu doar un lucru bun! Spuse Marie cu un zambet malefic. Trebuie să vorbesti cu alti tipi. Încerca să-l faci gelos! Spuse ea. Am dat din cap.
- Nu cred ca l-ar interesa. El nu ma place. Chiar nu i-ar pasa daca aa vorbi cu alti barbate! I-am spus.
- Incearca doar! Va vedea ca nu iti pasa de el si ca nu ai nevoie de el sa te distrezi! Trebuie sa stie ca te poti simti bine si cu alti barbate in afara de el! a declarat Marie.
- Oricum nu ii va pasa!
- Hai să încercăm doar, bine? întrebă cu o privire de catelus. Te rogggg? întrebă ea din nou. Am oftat şi a încuviinţat.
Acest lucru avea sa fie un dezastru foarte mare. Ei bine, viaţa mea era deja un dezastru asa ca nu va conta chiar atat de mult.

Silent Tears - Capitolul 2

Capitolul 2
În picioare pe platforma se afla barbatul cel mai frumos pe care l-am văzut vreodată în viaţa mea. Avea ochii de culoare verde închis, care erau atintiti asupra mea. Parul lui avea culoarea bronzului. Avea o linie a care ii desavarsea maxilarul si il facea sa arate superb incruntat. Era perfect! Dintr-o data, mi-am dat seama ca aces tom avea sa fie sotul meu. Gândul ma facea sa lesin. Cum pot să mă însor cu acest băiat frumos? De ce nu a putut mama sa aleaga un baiat mai puţin atractiv pentru mine ? Acest om este o specie perfecta de sex masculin. Nu am putut uita la el, ochii lui erau atât de adanci incat ma puteam pierde. Din fericire nu am oprit de mers in timp ce ma gandeam la toate astea. Tata imi dadu drumul la mijloc, am privit în sus pentru a vedea am ajuns deja la platforma. Am mers pana la el cu picioarele tremurande.
Edward nu prea parea sa ma observe. S-a uitat mirat cant mi-a pus pe deget inelul cu diamant. Am ramas cu ochii atintiti in ai lui. El era cu cel putin un cap mai inalt ca mine, cu un corp musculos. Eu nu stiu de ce dar, modul în care el se uita drept înainte ma făcut să cred că este supărat. Picioarele mele tremurau atât de tare, incat a fost o minune ca am putut sta în continuare.
- Are cineva obiecţii faţă de această căsătorie? Intreba preotul.
Cineva va rog, cineva sa spuna da! Va ror cineva sa spuna da! Cineva! Oricine! Toată biserica a fost tăcut. Nu am putut auzi nimic.
- Foarte bine. Edward Anthony Masen o iei de sotie pe Isabella Swan Marie să sa fie impreuna cu tine la bine si la greu?
Dintr-o data, Edward uitat la mine. Ochii lui verzi imi impreastiau suparare, ura. Un fior imi fugi în jos pe coloana vertebrala. Edward se uită la mine pentru un moment.
- Da, o iau!, Edward a spus în mod clar, cu voce tare.
- Isabella Marie Swan il iei Edward Anthony Masen să-ţi fie soţ iubitor?
- D-da… il iau… I-am spus bîlbîindu-ma slab.
- Va declar sot si sotie! Poti saruta mireasa, a spus preotul.
Am inghetat din nou. Ştiam că acest lucru ar fi trebui să se întâmple, dar, am fost atât de ocupata cu toate celelalte probleme si nu m-am gândit la sarut. Edward, în cele din urmă se uită la mine. Amândoi stat acolo cu ochii unul la altul pentru câteva momente. Am vrut să mă omor chiar acum. Am fost sigur că aratam ca o rosie chiar acum. Fa-o odata! Te rog! I-am spus lui Edward în capul meu. Ştiu că mă urăşti, dar, hai sa terminam odata cu asta! Preotul isi drese glasul.
- Va declar sot si sotie. Poti saruta mireasa acum, a spus preotul din nou. Imi simteam transpiratia curgandu-mi pe spate.
Dintr-o data, Edward s-a aplecat şi m-a sărutat pe buze. Sărutul a durat aproximativ o secundă şi apoi gata. Si-a dezlipit repede uzele de ale mele. Mulţimea izbucni în aplauze. Am roşit mai tare.
Dintr-o data, o doamnă ma tras într-o îmbrăţişare mare. Când imi dadu drumul, am observant ca era vopsita cu o culoare de bronz ciudata. Ea ar putea fi doar mama lui Edward.
- Oh, Bella! Sunt atât de fericita! Am am asteptat atat de mult aceasta zi! spuse Doamna Mase. Am zâmbit politicos.
- Şi si arati asa d efrumos, azi, draga mea! a spus ea si m-a tras in alta imbratisare.
- Vă mulţumesc doamna Masen, I-am spus.
- Te rog sa imi spui Elisabeth. A spus ea şi apoi a zâmbit extrem.
- Elizabeth, atunci! I-am spus si am zambit la ea. Dintr-o data am fost trasa într-o alta îmbrăţişare
- Oh, scumpo! Nu pot sa cred ca esti casatorita! Nu mai esti mica mea Bells! Acum, nu mai ai nevoie de mine! mi-a spus mama. Faţa ei era brăzdata de lacrimi.
- Mama, mereu voi avea nevoie de tine! i-am spus, ea a râs printre lacrimi şi mi-a sărutat fruntea. Apoi a început să vorbească cu Elizabeth.
Am văzut un om înalt care mergea spre mine. Avea ochii aceeaşi culoare verde ca Edward. El a pus uşor mâna în jurul meu. Am putut observa de unde avea Edward acei ochi superbi.
- Ah! Fiica mea în lege. Esti la fel de frumoasa ca o floare! spuse Dl Masen.
- Ma bucur să vă cunosc, domnule Masen! I-am spus in timp ce am zambit la el.
- Nu, nu vom avea nici una din asta. Trebuie sa-mi spui Anthony! a spus el şi am zâmbit din nou.
- Am de gând sa il felicit pe băiatul meu Edward! a spus Anthony.
În timp ce mama mea şi mama lui vorbeau in dreptul nostrum, m-am uitat in jurul camerei pentru orice urma de Edward. N-am gasit niciuna. Apoi m-am uitat in jurul camerei pentru tatal meu. L-am gasit stand intr-un scaun. Am făcut drumul spre el, dar, oamenii au tasnit pe mine sa ma felicite şi mi-au blocat drumul. Când am ajuns în cele din urmă la tata, m-am aşezat lângă el.
- Bună ziua! I-am spus.
- Bella! a spus si s-a uitat la mine. De ce nu esti cu sotul tau? Am ridicat din umeri.
- Deja imi e dor de tine! A spus el. Am zâmbit.
- Si mie de tine!
- promite-mi ca ma vei vizita, a spus el. S-a abtinut s anu ii dea lacrimile.
- Promit! I-am spus. Am fost pe cale să-l îmbrăţişez, dar, Elizabeth a venit spre mine
-Vino Bella. Este pentru a vedea noua ta casă şi apoi sa te pregatesti pentru ball, a spus ea m-a luat
de mâna.
Ea m-a condus spre trasura care se afla în faţa bisericii. Am încercat să ma urc, dar, rochia mea a făcut totul imposibil. Dintr-o data, am văzut o mana care fulgera în faţa mea. M-am uitat să văd, Edward era oferindu-mi o mâna de ajutor. Am ezitat la început, dar, apoi mi-am intins si eu mana. El m-a urcat în trăsură şi am pornit.
Am auzit oameni, aplauze după ce am părăsit biserica. Edward nu s-a deranjat să facă orice conversaţie cu mine. Bine! Dacă el nu vrea să vorbească, atunci nu voi vorbi nici eu. Am privit în afara ferestrei şi m-am rugat ca plimbarea sa nu dureze mult. Se pare că rugăciunile mele au fost auzite, caci trasura s-a oprit in fata unui conac imens. Maxilarul meu a căzut: nu mai vazusem niciodata o casa atat de mare ca aceasta. Edward mi-a oferit din nou mâna. Am luat-o şi am mers spre casa.
- Aici locuiesti? L-am întrebat uimita.
- Da, a spus el dezinteresat, omorând orice sansa de a vorbi putin. Fie aşa. Nu vorbi cu mine.
Am intrat în conacul imens. Era de o mie de ori mai mare decat casa mea veche. Avea 12 camere 6 baie 4 livinguri şi 2 bucatarii. Casa mea veche a avut 3 camere, 2 bai, 1 living si o bucatarie. Chiar nu imi placea casa asta! Ma simteam ca sic and as fi o printesa intr-un castel, mai degrabă decât o casă. Dintr-o data, usa s-a deschis, in prag aparand Elisabeth si Anthony.
- Bine ai venit “acasa” Bella! Spuse Elisabeth venind spre mine.
- Acesta este locul unde tu şi Edward ve-ti trai pentru o pereche de ani. După ce Edward implineste 18 ani, ve-ti avea casa voastra. Îmi pare rău că va trebui să imparti o casa cu noi, dar, nu puteţi avea propria casă până când nu sunteţi majori amândoi, a spus Elizabeth.
Am fost bucurosa că nu as fi lasata in aceasta casa cu numai acest Edward. Am fost fericita ca imi voi petrece timp cu Elisabeth.
- E ok. Aştept cu nerăbdare sa petrec timp cu tine, i-am spus, zîmbind.
- Bun. Trebuie sa ne pregatim pentru ball, draga mea! Spuse tragandu-ma de brat. La acest aspect semana prea mult cu mama.
- Haide. Am sa iti arat camera ta. Am mers in sus pe scari până am ajuns la o cameră.
Ea a deschis-o şi am ramas uimita. Această cameră este chiar mai mare decat camera de zi! Acesta a fost pictata cu o culoare moale de aur şi avea două piane de ambele părţi. Era un pat imens, decorat cu petale de trangafiri. Sala de ansamblu a fost decorata cu flori si lumanari. Elizabeth, văzând expresia mea zâmbi.
- Aceasta este camera lui Edward. Ei bine, acum e a ta. Spuse cand puse mana sa deschida dulapul.
- De ce sunt flori? Am intrebat-o în linişte.
- Oh. Flori. Sunt aici pentru a face noaptea mai romantica. Ştii, pentru că vă va fi cu… I-am tăiat-o rapid:
- Am înţeles, am spus repede roşind ca o rosie.
Elizabeth se uită la mine şi zambi. Ea a mers spre mine cu o pungă în mâini şi mi-a atins obrajii. Degetele moi trasasera fardul de obraz nou.
- Nu-ţi fie ruşine draga. Dacă nu doresti sa vorbim despre asta,e in regula, a spus Elizabeth. Am roşit mai tare. Aici este rochia pe care o vei purta la ball, a spus ea şi mi-a întins o pungă.
Am deschis-o şi am găsit o rochie de un albastru inchis. Rochia ajungea la podea era strapless.
- Frumoas-o! a spus Elisabeth cand ma vazu in rochie.
- Nu este prea decoltata? Am întrebat-o.
- Prostii. Fete de vârsta ta poarta rochii ca asta tot timpul, a spus ea ca apoi sa imi aranjeze parul diferit.
Am oftat. Elizabeth a lucrat la fata mea si parul meu, din nou. Am stat acolo şi am imi simteam viata patetica. Am ştiut că cele mai multe căsătorii aranjate au fost de succes, dar, această căsătorie va fi un dezastru. A fost clar pentru mine că Edward ma ura. El arata ca un actor în timp ce eu aratam comuna. El era bogat şi eu saraca, cat de cat. Nu aveam nimic in comun. Credeam ca imi vor da lacrimile, dar nu cazu nici una. Eu si Edward, aveam s ane uram pentru totdeauna.
- Gata, frumoas-o! spuse noua mea soacra. Am deschis ochii şi am văzut-o zîmbind la mine
- Mă duc să ma aranjez si eu! Stai aici voi fi înapoi într-un minut! Imi saruta obrazul, apoi se repezi afară pe uşă.
Nu ma lasa! Am vrut să strig, dar ar fi absolute penibil si fara sens. În schimb am mers spre pianul mare şi m-am asezat pe bancă. M-am simtit ciudat. Nu am cantat niciodată la pian, dar, intotdeauna mi-a placut muzica aceasta. Am rugat-o si eu pe mama sa imi ia unul cand eram mai tanara, dar visurile si dorintele mele nu devin niciodata realitate. Am atins uşor o clapa. Ea a scos un clinchet frumos. Am atins o altă clapa care a făcut un alt sunet. In curand am inceput sa ating mai multe chei. Nu îmi păsa că fac gresit, dar cantatul la pian ma facea fericita. Deodată, uşa sa deschis şi am sărit în sus, speriata de zgomot.
- Ce faci? Spuse Edward furios. Ochii lui erau în flăcări.
- Imi… pare r-rau! Doar ma uitam! Am raspuns ingrozita, insa el mi-o taie rapid:
- Nu imi mai atinge lucrurile! a spus el şi ieşi din cameră.
lacrimi proaspete fugira din ochii mei de-a lungul obrajilor. Ei Nu erau lacrimi de tristete, ci de enervare. Cum indraznea sa vorbeasca cu mine asa? Nu eu am vrut sa ma casatoresc cu el. Dacă el nu e dragut cu mine, atunci nici eu nu voi fi. Nu il voi mai baga in seama.
Mi-am revenit din visarea mea neplacuta, apoi am iesit din camera fara sa ma uit in oglinda, desi stiam ca arat ridicol. Edward va regret ca m-a luat de sotie! Va regret chiar ca m-a cunoscut!

___________________________

Am tradus deja cap 2!
nu imi vine sa cred! parca nu sunt eu:D
sper sa va placa:*:*

Rate & Comment

XOXO from RaMonix:*:*:*

Silent Tears - Capitolul 1

M-am trezit cu un salt. Mama mea, Renee, statea in picioare lovindu-mi patul. Ochii ei erau ingustati si mainile ii erau pe solduri. Parea furioasa.
- Pleaca! Am gamut apoi m-am intors pe partea cealalta.
- Isabella Marie Swan! Daca nu te ridici intr-un minut, iti torn pe fata apa inghetata! A strigat, lovindu-ma din nou.
- Pleaca! Am gemut din nou.
- Isabella! Scoala-te imediat! Te mariti azi! Mama a strigat si m-am ridicat in picioare dreapta.
Azi? Maritat? Eu? Ce? Aceste intrebari imi alergau prin cap. Am privit la mama pentru o vreme, intrebandu-ma ce vrea sa spuna. Dupa un timp, totul incepuse sa aiba sens. Eu, Isabella Marie Swan, ma marit azi cu un tip pe care nu l-am intalnit, inca. Mi-am dat ochii peste cap si mintea mea era aiurea. Nu vroiam sa ma marit azi. Nu vreau sa ma marit cu un tip pe care nu il cunosc. Nu am vrut ca nunta mea sa fie aranjata. As fi vrut sa ma marit din dragoste. Mama observa lacrimile care imi curgeau pe obraji si se opri din a-mi lovi patul, apoi se aseza langa mine. Imi puse mainile pe fata si imi sterse lacrimile.
- Oh Bella! Nu plange! Totul va fi bine! Ai incredere in mine! Incerca ea sa ma faca sa ma simt mai bine, dar ma facu doar sa plang si mai tare.
- Bella, de ce plangi? Vinovatia i se citea in ochi.
- Eu… eu… nu v-v-vreau sa ma ma m-marit cu unu pe care nu il il cunooosc! I-am spus eu printre suspine.
- Oh, Bella, nu iti face griji! Totul va merge bine! Stiu ca nu vrei o casatorie aranjata, dar se va rezolva!
- Si daca nu? Am intrebat-o cu ochii inca in lacrimi.
- Ba da, Bella draga! Uita-te la mine si la tatal tau! Nu doream sa ma casatoresc cu el, dar acum nu pot trai fara el, a spus ea.
- Dar sunt atat de tanara! Am soptit.
- Bella, 16 nu e o varsta frageda pentru a te casatori! Spuse ea.
- Ba da! Este! Am spus inca plangand.
- Eu m-am casatorit cu tatal tau la varsta de 15 ani si te-am avut pe tine la 16 ani.
- Dar eu nu vreau sa ma casatoresc si nici sa fiu mama! Am tipat eu disperata. Ea ofta.
- Nu mai spune asta niciodata! Asta va ramane intre noi! Spuse aspru. Ochii mei incepura sa lacrimeze iarasi. Isi indulci tonul.
- Bella, sotul tau se asteapta sa ii nasti un mostenitor in mai putin de un an. Tu trebuie sa il asculti!
Mi-am pus mainile pe urechi, incercand sa evit sa ii aud vocea care imi spunea ca trebuie sa ma culc cu el. Nu voi face asta niciodata!
- Asta poate fi chiar diseara! El se va astepta la asta din partea ta! Am gemut din nou, lasand lacrimile sa curga libere.
- Nu vreau sa vorbesc despre asta. I-am spus. Ea suspina.
- Cum doresti. Acum miscati fundul! E tarziu, spuse ea zambind. Am oftat si mi-am sters lacrimile care inca erau acolo si m-am trezit.
Mama m-a luat de mana si m-a tras spre baie unde era o oglinda mare pe perete. M-am uitat pe raftul de la chiuveta, care acum era plin cu cosmetice. Am oftat; aceasta va fi o zi luuuuunga! M-am asezat alene pe scauna pentru ca mama sa imi aranjeze machiajul.
- La ce ora este nunta? Am intrebat fataindu-ma pe scaun.
- La 6:00 seara.
Miam lasat capul pe spate pentru ca ea sa imi pulverizeze ceva pe fata si am inchis ochii, lasand-o sa faca ce vrea.
Ochii incepura sa ma usture. Nu vroiam sa ma marit azi. Nu vroiam sa ma marit cu un tip pe care sa nu il cunosc. Viitorul meu sot ar putea fi un barbat mic, gras care sta toata ziua in pat si i se serveste totul. Unul care probabil nu a muncit niciodata si a mostenit banii de la tatal lui. Nu as putea trai cu un om de genul acesta. Viata mea va fi distrusa de acum inainte… de ce am acceptat sa ma marit cu el? Ei bine, pentru ca mama mi-a spus ca imi va adduce fericire mare, dar eu stiam adevarul: mama vroia bani. Iar familia lui este foarte bogata. Mama ma iubea, desigur, stiam asta, dar deasemenea dorea si mai multi bani, asa ca a decis sa ma marite si sa imi ruineze viata, doar pentru bani… m-am simtit vinovata de cele spuse, asa ca i-am cerut iertare mamei, in capul meu. Am stat acolo pentru Dumnezeu stie cat, apoi am decis sa ma culc. Am fost zguduita de mama si am deschis ochii speriata.
- Esti gata, scumpo! Trebuie sa iti pui rochia. Mi-am frecat somnoroasa ochii apoi m-am ridicat de pe scaun, impleticindu-ma.
- Cat e ceasul?
- Este 5. Nunta este intr-o ora.
Simteam cum stomacul mi se intoarce pe dos. Inima mea inceta sa mai bata. Doar o ora ma despartea de a fi “doamna” . cuvantul ma facea sa vreau sa fug. Unde?
- Haide! Spuse ea tragandu-am de mana spre camera ei.
Am urmat-o. ma simteam ciudat, ma simteam straina in propria mea casa. Ea alerga nerabdatoare spre dulapul sau.
m-am astezat pe pat, urmarind-o cum cotrobaie prin dulap in cautarea rochiei. Scoase un sunet ascutit, apoi alerga spre mine cu o cutie in mana.
- Poti sa te uiti la ea doar cand o porti.
M-a pus sa inched ochii si ma dezbraca apoi imi puse rochia pe mine.
- Pot deschide ochii acum?
- Da! Spuse subtiindu-si vocea. Ma smuci, intorcandu-ma cu fata spre oglinda din baie.
Am deschis incet ochii. Imi era teama sa ma uit.
Cand m-am privit, am ramas cu gura deschisa. Parul meu era prins intr-un coc cu un aspect distinct, obrajii imi erau fardati cu fard roz-deschis, ochii imi straluceau mai tare ca inainte, capruiul fiind accentuat de fardul de pleoape. Buzele erau incarcate cu cea mai inchisa nuanta de rosu, care dadea foarte bine pe pielea mea alba.
Si rochia. Era de o nuanta aurie deschisa care parea alba, rochia era imensa si pare extreme de scumpa. Avea un decolteu superb care era decorat cu flori de aur. Pe mijlocul rochiei erau doua linii cu flori care mergeau in sensuri opuse. Aratam destul de decent, poate prea decenta pentru nunta.
- Iti place? Intreba asteptandu-se la un raspuns afirmativ.
- Da, dar… este prea mult… nu se potriveste starii mele de spirit.
- Bella, aceasta e nunta ta! Trebuie sa iesi in evidenta! Si… pari… uimita! Ti se taie rasuflarea. Esti frumoasa! Ma imbratisa scurt.
- Uh… mersi, i-am spus schiopatand. Isi trecu din nou privirea peste mine, incercand sa gaseasca vreo greseala, apoi ma lua de mana multumita.
- Vino! Este timpul! Ma trase afara din camera si se opri la scari.
- Charlie! Striga ea, iar tatal meu aparu in capatul scarilor.
l-am auzit oftand. Ochii lui s-au oprit pe fata mea si am putut vedea mai multe emoţii trecandu-I prin privire: întristat, ametit, fericit, trist, confuz. Tata isi schimba repede expresia. Unul dintre lucrurile care imi placeau la tatăl meu, era ca lui nu-i plăcea să-şi exprime sentimentele. Il iubeam pe tata si stiam ca si el ma iubeste. Dar nu ii spusesem asta niciodata. M-as simti ciudat sa imi exprim dragostea fata de el. Am ranjit unul la altul pentru cateva moment, pana cand mama a rupt tacerea.
- Vino o Bella. Mama merse in jos pe scari. Am urmat-o, incercand sa nu cad.
Când am ajuns jos tatăl meu mi-a oferit mâna. Am luat-o şi ne-am făcut drumul nostru spre masina. Mama mea a decis să se plimbe cu prietena ei in trasura a doua.
- Isabella? Spuse tata. M-am întors să ma uit la el.
- Isabella, deja imi e dor de tine! Sopti el sufocat. Eu nu sunt bun la genul asta de lucruri, cu sentimentele… i-am taiat-o repede:
- Te iubesc, tata! I-am spus pentru prima dată în 16 ani. L-am văzut relaxandu-se si un zambet i se intinse pe fata.
- Si eu te iubesc, a spus el. Am zâmbit unul la altul şi isi facu loc o tăcere confortabilă între noi.
Am continuat să privesc pe fereastră. Am vazut biserica aproape. Dintr-o data mi-am dat seama, aveam sa ma casatoresc în mai puţin de o oră. Am crezut ca ametesc. Nu am vrut să ma casatoresc asa de tanara. Aş fi vrut sa fiu un scriitor şi sa calatoresc în jurul lumii. Acest lucru nu era deloc ceea ce imi planificasem. Viaţa mea părea să fie destramata.
Totul a fost o uluire după acest gând. Dupa doar un minut, ma aflam in fata bisericii cu tatăl meu şi Marie, domnişoara de onoare, care a fost, de asemenea, prietena mea cea mai buna.
- Bella, a spus ea şi mi-a strâns mâna. Nu am răspuns.
- Bella? a spus ea din nou. Eu încă nu au răspuns.
- Bella! a spus ea din nou enervate.
- Ce? Am rupt eu tacerea. Am observat-o uitandu-se la mine în stare de şoc.
- Îmi pare rău. Eu nu am vrut să te fixez asa. Îmi cer scuze.
- Este ok. Este timpul sa ne facem intrarea. Imi spuse strangandu-mi mana si sarutandu-mi fruntea. Am strans ochii.
- Vino! A sosit timpul, Bells. Am deschis ochii şi a încuviinţat slab.
Am vazut zambetul Mariei pentru ultima data si apoi ea a dispărut în biserică. Inima mea a inceput sa bata mai repede, acest lucru avea sa fie un dezastru.
- Nu ma lasa sa cad! Am şuieră la tatăl meu.
- Da, sefa! a spus el zambind şi isi arunca braţul meu strâns în jurul meu.
Cu picioarele tremurătoare am intrat în biserică.

____________________________________________________

Iata primul capitol din Silent Tears.
Vreau sa va spun ca abia m-am apucat sa il traduc si e super:X
sper sa va placa si voua:D
rate & comment please:*:*
pussy:*:*;))