Capitolul 9

Mi-am intors disperata capul. Se afla acolo. James stătea acolo, rezemat de un copac. Părea oarecum diferit, caracteristicile sale eraut mai detaliate, mai clare. Pielea era palida, era alb ca o fantomă. Şi ochii lui .... erau… rosii. O culoare roşie înfricoşătoare, roşu-închis, de culoarea sângelui. Se uită înspăimântător, terifiant. Eram speriata. Foarte speriata. Ce avea de gând să-mi faca? Ma rugam in gand.
- Ce… cauti…aici ? Am întrebat, cu picioarele tremurand incontrolabil, vocea mea era abia o şoaptă. M-am ascuns in spatele unui copac. James a zambit crud, aratandusi dintii extreme de albi.
Am fost aproape sa imbratisez copacul acum, eram atat de speriata. Picioarele mele s-au incurcat si m-am prabusit pe iarba uda. Respiram scandat si inima imi batea inebunita.
- Bella, Bella, Bella. Ce am să ma fac cu tine? A spus James. Glasul lui suna ca un clopotel.
El nu trebuia sa fie aici. Trebuia să fie în închisoare. El nu trebuia sa fie aici, în pădure. Te rog, ajuta-ma! Spuneam in gand uitandu-ma la cerul intunecat.
Dintr-o data, el era în picioare chiar în faţa mea, fara sa il observ cand s-a miscat. Era inuman. Faţa lui înfricoşătoare ma privea. Am îmbrăţişat copacul, chiar dacă acesta nu va fi capabil să mă protejeze.
- Ar trebui sa fii in inchisoare, am şoptit. Vocea mea tremura. El zîmbi din nou.
- Nu prea mult timp, a spus el, cu vocea lui frumoasa. M-a rugam din rasputeri sa fie acesta doar un vis. M-am rugat sa ma trezesc sis a il vad pe Edward stand langa mine. M-am rugat ca totul sa fie bine. M-am rugat atat de tare. O lacrimă mi-a căzut pe obraz. Ştiam că acesta va fi sfarsitul meu; Edward nu era aici pentru a m-a salva din nou.
Ce trebuie să fac? Ar trebui, cel puţin, sa ma lupt cu el, dar, el ar fi mult mai puternic.
- Lasa-ma… Edward te va gasi… gaura din inima mea a început să se mareasca din nou. Spunându-i numele era ca o agonie, era ca şi cum cineva imi ardea inima. Mai multe lacrimi imi cazura pe obraji.
Deodată, James izbucni în râs. Chiar si rasul era infricosator si am tresărit.
- Ştiu că a murit, Bella. Nu minti! El a spus şi s-a aplecat în faţă.
Se apleca mai aproape de mine, punand man ape copacul din spatele meu.
- De fapt, eu l-am omorât, a spus el zambind sadic.
Am inghetat. Sufletul ma durea extreme de tare si eram foarte furioasa. El l-a ucis pe Edward. El l-a omorât. Nu mai eram speriata. Nu mai simţeam nimic în afară de ura pura.
Am sărit în sus şi am fugit pe partea opusă; mintea mea a ţipat la mine să fug, dar, inima mi-a spus nu. James il omorase pe Edward. James il omorase pe Edward. James il omorase pe Edward. Aceste cuvinte au ars în mintea mea. Am de gând să răzbun moartea lui. Ştiam că este o cauză pierdută; James era de o mie de ori mai puternic decât mine. Eram un om neîndemânatic şi nu a avut nici o idee cum să lupt, dar el a ucis pe Edward al meu. Vreau sa mor. Sa mor incercand sa ma lupt cu ticalosul de James.
Dintr-o data, James, a fost în picioare în faţa mea din nou. Ochii lui de un roşu-închis s-au amuzat. Cum putea sa rada? Dintr-o data, el m-a apucat de încheietura. Im intoarse mana, pocnindu-mi oasele. Imi rupsese mana. Am inceput sa urlu de durere.
- Încercai sa fugi? Intreba el cu un umor bolnav
Am vrut să simta si el durerea. Incercam sa spun ceva, dar durerea imi ardea in corp.
- Tare… Am reuşit să spun. Chiar am putut auzi durerea din vocea mea. Eram sigura ca putea mai mult decat atat. Rânjetul lui nu lipsea.
- Esti curajoasa pentru o fată. Edward a fost curajos sa se casatoreasca cu tine.
Când a spus numele lui Edward, am rabufnit. Am inceput sa ii dau pumni si palme peste fata, dar parea ca e facuta din piatra. Nici nu clipi. Nu se clinti nici un pic. Era ca de marmura.
Ma prinse de par si ma arunca, izbindu-ma de un copac. Am ţipat din nou. El sari langa mine, amuzat.
- Viteaz-o! a comentat el. Imi prinse mana si mi-o rupse din nou. Am urlat tare, zguduind padurea. El a râs cu plăcere.
- Daca nu mi-ati fi facut nimic, nici unul din lucrurile astea nu s-ar fi intamplat. Tu ai fi in casa chiar acum, cu pretiosul tau Edward.
El a sărit de pe picioarele mele rupandumi-le. Plangeam in hohote, tipam. Au fost hohote pentru Edward, au fost hohote pentru mine, au fost pentru Anthony si Elizabeth. Au fost pentru toată lumea.
- Ti-as putea face mai multe, dar nu prea imi stapanesc setea acum. Habar nu aveam ce vorbeste. Se apropie de mine.
Moartea imi suradea. M-ar fi eliberat de orice durere, durere emoţională şi durere fizică. Eram ameţita acum, James se apleca în faţă din nou. Nu ştiam ce făce, dar am vrut să mă omoare acum. Am vrut să mă omoare. Poate că imi va rupe gâtul? Sau poate că-mi va înfige un cuţit în piept sau poate ca ma va sufoca. Nu imi pasa. Vroiam doar sa mor. Am închis ochii…
Ceva ma musca de gat chiar atunci. Am ţipat tare. Acest lucru nu era ca orice alta experienţă pe care o aflasem azi, era mult mai rău. Ma simteam ca sic and cineva imi sugea viata. Ma simteam ca sic and as fi fost aruncata pe foc. Ardeam. Ardeam cu totul. Am tipat si mi-am deschis ochii. James. Ma musca de gat, sugandu-mi sangele. Era vampir? Focul a început să se răspândească şi m-am simţit slabita. Asta este, asta este sfarsitul... Nu mai aveam energie sa tip, totul era tulbure. Dintr-o data, James zbura de pe mine.
Nu am putut deschide ochii chiar acum. Nu aveam nici un pic de energie. Dintr-o data, focul a început să arda mai tare. Era mult mai rau. M-am simţit paralizata, nu ma puteam misca. Ma simteam ca sic and as fi fost arsa de vie. Tipam.
Am simtit un deget rece pe pielea mea. Am stiut ca nu era James. Atingerea era blanda si timida. Vroia sa ma ajute.
- Foc! Foc! Cineva sa ma scoata din foc! Focul! Am ţipat. Persoana isi puse degetele pe gâtul meu.
- O! Ssst ... Va fi bine! a spus o voce tânără, fetişcană.
- Focul! Stinge-l! Am ţipat din nou. Incendiul se inrautatea. Se raspandea mai repede decât am crezut. Imi ajunsese in picioare.
- Totul va fi bine, a spus vocea ciudata.
Fata incerca sa ma ajute. De ce facea asta pentru mine?
- Te rog! Nu face asta. Omoara-ma! Am rugat-o şi apoi a strigat din nou, focul ardea in picioarele mele.
- Proces a început deja! Nu îl poat opri. Eşti Se va schimba. Asta se va intampla in maxim o zi, a spus vocea.
Am stat acolo pentru Dumnezeu ştie cât timp. Poate secunde, minute, ore, zile, saptamani, luni, ani... Am ars acolo, în mijlocul pădurii, cu o fata ciudata. Focul se intetea. Durerea se înrăutăţea. Am vrut să mor şi să fiu libera de aceasta durere. Ocazional, o rugam pe fata să mă omoare. Ori de câte ori a răspuns, vocea ei era blânda şi imi spunea ca nu mai dureaza mult, ca totul va fi bine. Fata a rămas cu mine, ea mă tinea de mână şi imi spunea cuvinte linistitoare. Nu aveam nici o idee despre cine este fata sau de ce a facut asta pentru mine. Eu doar aveam încredere în ea.
Dintr-o data, inima imi batea mai tare. Simteam ca si cand as zbura. Inima imi lua foc, dar incet incepu sa se stinga. Focul se stinse usor in degetele de la picioare, apoimai sus, pana se stinse de tot. Se stinse apoi din brate, din restul corpului si din inima. Apoi brusc, inima mi s-a oprit. Am murit?
- Deschide-ţi ochii, tanar-o! a spus fata ciudata. Am deschis incet ochii…
____________________________________

Ellow!
ce facetzi?:))
Si iata-ma dupa o lunga absenta:)) am revenit cu capitolul 9;))
care e bestial:X:X de cand asteptam sa vina partea asta:X:X
promit sa traduc repede urm cap, desi, am 9 ficuri si 9 continuari:
desi sunt pe felieee:))
phui, va astept comentariile, si cu cat datzi mai multe, cu atat mai repede va veni urm capitol;)
Hugs & Fucking peace>:D<

Concurs;)

Heey! noi suntem RaMonix si Monik si organizam concursul de mai sus;)
pollul va fi conceput pe data de 13 august, cand se vor termina inscrierile;)
si pe data de 20 se vor termina voturile si va fi anuntat castigatorul;)
pentru participare trimiteti prin email numele vostru si numele ficului (daca aveti mai multe e ok si asa)
premiul consta in 3 diplome pentru premiul 1, 2 si 3:D
mult succes;)


Blogurile noastre:

Monik: http://mmonik14.wordpress.com pe care vi-l recomand cu drag;) e superb dar e si terminat;)se numeste FOREVER AND ALWAYS

RaMonix: http://ramonic95.wordpress.com se numeste WHEN I LOVE YOU MORE THAN ANYTHING
http://ramonixandmusicrainbow.blogspot.com se numeste CA DOUA PICATURI DE ROUA si il scriu cu MusicRainbow
http://silent-tears-by-ramonix.blogspot.com unde postez 3 ficuri: Silent Tears, Betrayed si Wild Thing


Plz, cititi si comentatziii:X:X


Asteptam participanti;)


RaMonix & Monik:)>:D<:>/:)

ID-urile va rog!

Pentru toate cititoarele,. va rog luati-mi id-ul : ramonic95 sau lasati-mi id-urile voastre:))
va rog foarte mult, mi-ar placea sa vorbesc cu voi:))
si va rog, este foarte important pentru mine sa stiu ce credeti despre acest fic, asa ca va rog mult, lasati-mi mailuri sa imi spuneti totul:)) pe ramonic95@yahoo.com


P.S.: lasati aici comentariu cu id-urile voastre:*
ms muuuuuult:*:*

Silent Tears - Capitolul 8

Capitolul 8


Edward se uită la mine. Avea o figura trista, ca si cand ar fi suparat ca l-am iertat. A clatinat din cap. Ochii lui emanau suferinta. Am clipit lasand o lacrima sa curga.
- Nu ar fi trebuit sa fie asa! E vina mea! şopti el. Am dat din cap repede.
- Nu, nu este. I-am spus. Vocea mea era atât de puternica şi tare incat buzele tuguiate ale lui Edward s-au spart intr-un mic zambet.
- Eu sunt cel care ar trebui să te linisteasca pe tine, nu invers. A spus el. Zambetul lui dispăru. A oftat şi si-a pus mâinile pe faţă.
- Nu, am spus din nou. Imi facea rau s ail vad asa.
El nu ar trebui sa se poarte în acest fel. El ar trebui să fie puternic. Inima mi se strangea, facandu-se mica. Nu suportam sa il vad asa. Nu avea dreptate. Am încercat cu disperare să ii dau mainile la o parte, dar era imposibil. Era puternic. Foarte puternic.
- Nu este vina ta. Dacă nu aş fi plecat cu el acest lucru nu s-ar fi întâmplat! I-am spus cu vina. Edward suspină din nou.
- Nu e vian ta deloc! Ce pot face sa te simti mai bine? a întrebat el. În cele din urmă s-a uitat la mine, ochii lui oglindind inca dureri groaznice.
- Vreau să te opresti sa te tot invinovatesti! I-am spus. M-am uitat la el, a oftat.
- Dacă asta e ceea ce doresti cu adevarat, atunci ma voi opri. Mormăi el.
- Asta este ceea ce vreau, am spus.
Ezitant Edward si-a pus mâna puternică pe fruntea mea. Surprinzator, nu m-am simţit ciudat. Atunci am realizat! Il vroiam pentru totdeauna! Pentru totdeauna. Muream dupa imbratisarile lui! El imi placea. Si imi placea chiar foarte mult. Gândul imi facu inima sa se opreasca. Evident, el nu cred ca tinea asa la mine, el fiind un zeu grec, iar eu o fata foarte comuna, obisnuita. În timp ce el era perfect, eu eram stângace. Nu ar trebui sa imi placa asa! Dintr-o data, usa se deschise. Amandoi, am sărit în sus. M-am intors pentru a o vedea pe Elizabeth in picioare. Ea a fugit la mine şi m-a tras într-o îmbrăţişare mare.
- Oh, Bella! Sunt atât de bucuroasa ca esti bine am fost atât de îngrijorată! Multumesc lui Dumnezeu ca esti bine! Spuse ea. Când m-am departat, am vazut cum lacrimile ii siroiau pe fata.
- Sunt bine, Elizabeth. Sunt bine! Am asigurat-o in timp ce ea imi mangaia fata cu ambele maini.
- Domane, iti multumesc! Exclama cu ochii spre iconita de pe perete. Înainte de a putea spune altceva, Edward o întrerupse:
- Mama, stiu ca esti fericita pentru ca Bella este bine, dar, cred că ea ar trebui să isi revină pentru un timp, a spus Edward.
Elizabeth se uită la Edward, expresia ei m-a surprins. Nu arata socata, ci la- privit mandra si usurata.
- Da, desigur, a spus ea, mi-a sărutat capul si mi-a zâmbit. Am putut vedea teroarea în ochii ei
- Slavă Domnului că eşti bine, a spus ea din nou. Imi pupa din nou fruntea şi se uită la Edward.
- Vii cu mine Edward? îl întrebă ea. El a ezitat.
- Voi fi acolo într-un minut, a răspuns el. Ea clătină din cap şi părăsi camera.
Edward nu a venit mai aproape de mine. Stătea drept, unde era; mâinile sale erau blocate în interiorul buzunarelor.
- Tu ar trebui să dormi acum, a spus el. Mi-am lasat parul sa cad ape fata si m-am lasat pe perna.
- Ei bine, te voi vedea mai tarziu atunci, a spus el. A ezitat usor inainte de a parasi camera.
Nu ştiu de ce, dar, am avut o senzaţie de rău, nu ştiu de ce, dar, ceva in mine mi-a spus să nu ill as asa faca asta. Ceva mi-a spus să il tin langa mine. Am simtit ca ceva rau se va întâmpla cu el. Am simtit ca nu il voi mai vedea niciodata. Este adevărat ca vocea mea m-a surprins când am auzit-o:
- Nu pleca! am şoptit. Am rosit inebunita.
Am simtit o mana de gheata pe barbia mea. Edward m-a obligat să ma uit la el. Ochii lui de smarald s-au mâhnit. Ii parea rau ca ma paraseste? Faţa lui superba era obosita şi îndurerata.
- Am să merg la doctorul meu de familie, a spus el. Când nu am spus nimic, el a vorbit din nou.
- Nu iti face griji,voi fi înapoi inainte de apusul soarelui, promit! Am inghitit in sec.
Edward nu a spus nimic. El doar mi-a atins usor obrazul! Am putut simti cum ard. Când am început să roşesc mai greu, Edward chicoti, degetele lui reci s-au oprit pe obrazul meu. L-am auzit oftand şi molfăi ceva de genul ‘la naiba cu doctorul’, şi apoi iesi din camera. Plecase…
M-am întins pe pat. Am avut o senzaţie de rău din nou. Am privit la perete fara sa ma gândesc la ceva. Ochii mei s-au deschis fluturand usor.Ii puteam vedea fata prin toata camera. M-am trezit şi am deschis repede perdele. Era intuneric; Edward ar trebui să fie acasă până acum. Era, probabil, la parter cu Anthony şi Elizabeth.
Am luat prima pereche de haine pe care le-am gasit in dulapul meu, le-a pus pe mine şi am fugit spre sufragerie. Am inghetat. Erau oameni pretutindeni. Unii dintre ei vorbeau cu soapte triste, unii plangeau cu hohote. Panica imi inunda corpul. Ce se întâmplă? Am scanat panicata camera pentru orice feţe cunoscute. Am găsit-o, Coral, stătea singura pe un scaun, plangand disperata. Am alergat la ea cât de repede am putut.
- Coral! Coral? Am întrebat-o. Sa uitat la mine.
- B-Bella, se planse ea, in poala mea.
- Ce se intampla? Am intrebat-o cu disperare.
Coral nu a răspuns. Sau… nu a putut răspunde. Plangea din ce in ce mai tare. Văzându-mă, incepu sa planga si mai tare.
- Te rog, te rog spune-mi! Am rugat-o. Inima mea batea atat de repede, am putut auzi sangele navalindu-mi in tot corpul. Coral a scuturat capul şi a continuat să planga.
Am alergat la sala de mese. Era haos peste tot. Unii oameni plangeau, altii vorbeau cu voci triste si discrete. Inima mea a crescut mai mult, dacă cineva nu-mi spui ce se întâmplă să leşin. Oamenii se uitau la mine agitandu-si capul cu tristete. Unii m-au strigat, vazandu-ma. Am fost atât de nerăbdătoare!
În cele din urmă i-am găsit. Elizabeth şi Anthony. Ei stateau pe niste scaune inalte; Elisabeth se holba în neştire la o farfurie. Privirea ei era infricosatoare; arăta moarta ca şi cum cineva i-a ucis sufletul. Ea doar stătea acolo, era ca şi cum trupul ei era fost aici, dar, sufletul ei, nu. Anthony doar stătea acolo. Nu s-au deosebit emotii pe faţa lui, faţa lui la fel de buna ca marmura, dar, am crezut că am văzut ceva durere.
- Ce se întâmplă? Am inceput sa respire repede. Inima mea exploda; mâinile mele erau transpirate. Elizabeth nu se uită la mine.
- Este mort. Mort. şopti ea. Privirea ii era bantuita.
- Cine e mort? Am strigat. M-am simţit ameţita acum. Privirea lui Anthony a aterizat pe mine. Faţa lui
n-a trădat nici o emotie.
-Edward… Sopti.
Am pierdut. Întreaga mea lume era distrusă. Totul imi era inghetat in minte! Eram goala. El nu poate fi mort. El nu poate fi mort. El nu a murit. El nu a murit. El a promis ca va veni înapoi. El mi-a promis. El nu poate fi mort. E doar o gluma. Ei glumesc.
- El nu e mort! I-am spus încet. Ochii ascuţiti ai lui Anthony ma perforau.
- Edward. Este. M-m-ort…, a spus el printre dinţii încleştaţi. Am văzut durerea prin caracteristicile sale. Elizabeth a început să urleUrlete triste umplura toată casa.
El nu a murit. El nu a murit. El nu a murit. El nu a murit. El nu poate fi mort. Toti plâng pentru nimic. Edward este viu, el mi-a promis că va reveni. Am fugit afară în grădină. Toti plâng pentru nimic. El nu a murit. El nu poate fi mort. Eu nu pot sta în casa aceea, ei plang pentru nimic. El nu e mort, am continuat sa ma conving disperata.
Am alergat tot mai adânc în grădină. Ma aflam acum în pădure. Nu mai auzeam toate hohotele şi urletele din casa, asa ca am fost bucuroasa. M-am scufundat încet în jos lângă un copac.
Dintr-o data, am început să suspin. Suspinul meu s-a transformat în urlet. M-am simţit o gaura adanca în inima mea. El era mort! Edward era mort. Respiarm greu, durerea ma apasa pe piept,
distrugandu-ma. Am ţipat în agonie, gaura durea atât de tare. M-am îmbrăţişat strâns în încercarea de a mă ţine împreună cu acea durere. Am strigat din nou.
Ce s-a întâmplat cu mine? Eu nu vroiam ca el să moară. De ce a trebuit să moară? Am strigat, am plans pentru mine, am plans pentru Edward. Am plans pentru amandoi. Am plans pentru o lungă perioadă de timp, de aproape cateva zile, uitand sirul si de ceilalti. Ochii mei varsau lacrimi fara oprire. Am stat acolo pentru un timp, dar am auzit o voce.
- Bella! a spus vocea cruda si am tresarit ingrozita.
___________________________________

Scz, Scz, Scz:((
imi pare atat de rau:((
nu am mai postat de 4 zile:D
jur, imi pare rau ca v-am facut sa asteptati atat, dar am avut niste probleme in familie:
asa ca sper sa ma revansez fata de voi cu acest capitol:D
si nu uitati de fericirea mea va rog:D comentariile:D:D
va poop

RaMonix:*


P.S.: Scz di nou:))

Silent Tears - Capitolul 7

http://www.youtube.com/watch?v=ONqBJoP3AAA

Dupa cum vedeti, am pus deasupra pozei o melodie:D va rog sa ii datzi drumul, s epotriveste excelent cu capitolul;):*:*
                             RaMonix


Capitolul 7

Ochii mei au zbatut sa se deschida. M-am uitat in jurul camerei, confuza. Ce făceam în camera lui Edward? Trebuia sa stau in camera de oaspeti! Am incercat sa ma ridic, dar capul meu a inceput sa se invarta in cerc.

- Nu, a spus o voce catifelată, moale.
- Oh! mâna mea a zburat la inima.
Edward statea langa mine. Arata mai mult sau mai puţin ca un zeu grec, ochii mi s-au marit. M-am simtit ca sic and eu as fi catelusul lui si el proprietrul meu. Edward sa îndreptat către mine, fara sa imi paraseasca privirea. Se uită la mine cu intensitate. Dintr-o data, am observat vanataile si urmele de pe fata si mainile lui. Avea o dunga d esange pe frunte iar mainile ii erau bandajate sip line de vanatai.
- Ce sa întâmplat? L-am întrebat cu oroare. Ochii lui Edward a devenit mai păzitori.
- NU iti amintesti? ma întrebat încet. Ii era teama de reactia mea. Se apropie si se intinse langa mine in pat, lundu-mi mana intr-a lui.
- Eu… m-am oprit dar mintea mea confuza se lumina. Era ca si cand cineva a aprins lumina.
James. James m-a luat la o plimbare. James ma atacat. James m-a lovit. James încearca să mă dezbrace. James ma saruta. Fusese-m violate! Toate amintirile oribile imi invadara din nou mintea. James. James. James. Numele lui imi ardea mintea. Am inceput sa gem usor sis a plang. Edwrad m a stranse in brate.
- Bella? Bella? era alarmat.
Lacrimi izvorau din ochii mei. M-am simţit murdara, cum ar a putut James sa imi faca asta? De ce mi-a facut asta? De ce? Puteam inca simţi buzele dezgustătoare pe partea de sus a mea, am putut mirosi încă respiraţia urât mirositoare. El s-a atins de mine. Plangeam mai rau, mai tare, ulam. Nu mai puteam respira.
- Bella! Bella! Opreste-te Nu mai plânge! Bella? vocea lui Edward ma facut sa plang mai greu. Daca nu era Edward, James putea chiar sa ma omoare. Imi pierduse-m virginitatea.
- Te rog opreste-te din plans! Spuse Edward.
Ochii lui erau iubitori, cum nu ii mai vazuse-m niciuodata. Era alt Edward! Am vrut sa ma opresc din plans, dar nu am putut.
-Te rog Bella! Ce pot face pentru a te opri din plâns?! a întrebat el. Se uită speriat acum.
- Watttttter! Am rostit printre lacrimi.
Edward se duse spre masuta din camera si se intoarse cu un pahar de apa. Am băut cu lăcomie. El suspina intinzandu-se din nou langa mine. Lacrimi silentioase se strecurau afara din ochii mei…
Am simţit o mână puternică pe braţul meu, apoi mi-am intors capul pentru a-l vedea pe Edward cum se uita ciudat la mine. Nu ştiam de ce, dar, el m-a făcea să mă simt în siguranţă, asa ca m-am prăbuşit în braţele lui. Plangeam in camasa lui. Puteam să ii simt muschii d epe piept, i-am putut simţi respiraţia.
i-am ascultat inima, si în mod surprinzător, m-a calmat. Inca plangeam, dar nu as aca inainte.
- Unde este… e-el…? vocea mea sa cutremurat.
- Nu iti face griji, e în închisoare, vocea sa a fost atât de moale, atât de blânda.
- Se va intoarce? am şoptit şi un oftat imi ramase in gat. Edward înţepeni cu braţele strânse în jurul meu.
- Nu va face asta. Eu nu-l voi lasa! Jur pe Dumnezeu, dacă el te atinge din nou de tine, am să-l omoar! Iti promit ca te voi iubi sit e voi proteja! vocea lui suna atît de puternică, astfel încât ma determina sa plang din nou.
- Eu nu-l voi lăsa să te atinga din nou, a soptit din nou. Inima mi s-a unflat. Am ajuns la itne prea tarziu…
- M-ai salvat! am şoptit. L-am simţit relaxandu-se.
- Dormi acum, Bella, a şoptit el în părul meu.
Am refuzat să dorm; am ştiut că voi avea coşmaruri. Am refuzat. Dar, în cele din urmă întunericul a venit peste mine. Am dormit in bratele reci ale lui Edwrad. Ma simteam protejata.
Corpul meu se clătină greu; James a venit în faţă un zâmbet crud pe buze. Imi presa spatele de perete. Eram îngrozita; Lacrimile curgeau siroaie pe fata mea. Tremuram.
- Bella, oh Bella. Cine te va salva? Edward? Nu e aici! a spus el şi a venit mai aproape. Am privit la el cu oroare.
- Nimeni nu poate salva! Nimeni!. Vei fi a mea acum! A spus el şi a râs crud.
- Ce vrei!? Am gemut eu . Trupul meu se zguduia.
- Vei fi a mea, apoi...
M-am trezit tipand. Ochii imi erau plini de lacrimi si eram plina de sudoare.
-Bella! sopti Edward. A fost doar un vis! Calmează-te! Doar un vis! Sppuse el incercand s ama linisteasca. Sa mutat spre mine, si m-a strans in brate.
- Ssst .... E bine, doar un vis! Nimic nu se va intampla cu tine.. Doar un vis! Murmur el in parul meu cleganandu-ma.
Mi-am pus pentru prima oara mainile in jurul lui, nu mai vroiam niciodata sa plec. El ma facea să mă simt sigura. Edward ma linistea. M-am Calmat dupa un timp.
- Despre ce era visul? m-a întrebat încet. Buza inferioara imi tremura.
- James, am şoptit. Edward marai.
- El. Niciodata. Nu. Se. Va. Mai. Atinge. De. Tine. mormăi el. Am tresărit la tonul lui. Edward respira adanc.
- Uite Bella, ştiu că nu m-am purtat frumos cu tine. Ştiu că am actionat perfect gresit. Acest lucru s-a întâmplat din cauza mea, dacă m-as fi purtat frumos cu tine… nu ar fi trebuit sa suporti… asta, nu ar fi trebui să treci prin asta. Acest lucru sa întâmplat din cauza mea. Este vina mea. Mi-am varsat toata furia pe tine, ceea ce a fost complet gresit. Am fost supărat, aşa de supărat ca parintii mei m-au casatorit, am scos toata furia mea la tine. Imi pare rau. M-am purtat ca un dobitoc. Tu esti deosebita, dar nu mi-am dat seama din cauza purtarii mele. Acest lucru sa întâmplat din cauza mea si nu ştiu ce pot face pentru a ma revansa si pentru a-mi cere scuze! Te-am lasat singura cu ticalosul ala. Eu sunt un monstru!, a spus el.
Am realizat ceva, el însuşi isi asuma vina pentru ceea ce patisem. M-a salvat, dacă nu era el, s-ar fi intamplat lucruri oribile!
- Opreste-te! Opreşte-te din a te invinovati! Nu este vina ta. Eu iti datorez viata, Ed… mi-o taie repede.
- Nu mai încerca să mă faci să mă simt mai bine. Nu se va intampla asta. Din cauza mea. Eu nu ar fi trebuit niciodata sa ma port asa, sa te invinovatesc pe tine. Daca nu m-as fi purtat asa, nimic nu ti s-ar fi intamplat! a spus Edward nervos.
Am putut auzi furia în glasul lui. Părea atât de furios pe el însuşi. Am vrut să-l mângâi, am vrut să-i spun că nu a fost vina lui, darstiam ca ar fi devenit mai furios. Când a deschis ochii, verdele lui frumos ma inunda. Imi saruta scurt buzele. Am ramas blocata.
- Îmi pare rău Bella, daca poti, te rog iartă-mă! şopti el.
- Nu am de ce! Nu e vina ta! Dar daca iti face bine, atunci… te iert…

__________________________________________
Doame:((
Am plans la capitolul asta cand l-am citit:((:((
E pur si simplu atat de pur!
Cel putin asa mi se pare mie :(gusturile nu se discuta:D:D)

Va rog sa imi spuneti, sunt eu asta care posteaza in fiecare zi?
Nu cred ca e posibil:))
Adica din celalalte ficuri ale mele nu am mai postat de... 1 luna:))
Pur si simplu nu am timp:|
Sper sa va placa acest capitol cum imi place si mie, si nu ma pot opri din tradus!
Sper sa bag azi sau maine cap. 8:D
Spunetzi-mi daca am greseli, va rog:D
I wish you like it;)
Love you, RaMonix:*:*:X:X

Betrayed - Capitolul 1

Capitolul 1

Amintirile umane dispar in timp, dar existau unele care refuzau sa dispara. Unele pe care le uram si de care incercam d emult sa scap. Inca ma durea sa ma gandesc la el. La fata lui perfecta, la parul lui de un bronz murder, la ochii lui…
Au trecut 51 d eani de cand nu l-am mai vazut. Am fost schimbata de un vampir pe nume Victoria, care a vrut să mă omoare, dar cand a aflat ca Edward m-a lasat, m-a schimbat in fiinta dezgustatoare care sunt. Ea mi-a promis ca nu am s ail uit niciodata. In loc sa ma omoare, m-a lasat sa ma zbat in cea mai perfecta razbunare: tortura! Amintirea lui! Dar viata mea nu era chiar atat de oribila. Aveam o prietena foarte apropiata: Niya.
Niya este ca sora mea, cea mai buna si mai loiala prietena de pe pamant. Este foarte frumoasa, poate chiar mai frumoasa decat Rosalie. Are părul negru şi pielea maro. Era indianca din Asia. Ochii ei sunt de un gri închis. S-ar putea sa va intrebati cum se face aa este vampir şi are ochii gri? Ei bine, aici e raspunsul: Niya are acest dar. Ea poate schimba aspectul unei persoane.

* Flashback *

Cand Niya a fost transformata si s-a uitat in oglinda, a ramas socata. Ea doar se uita 15 minute in oglinda, apoi se intoarse brusc spre mine. Sa uitat la mine cu furie. Mi-era teamă ca m-ar întreba de ce am schimbat-o, dar ea m-a surprins pur si simpulu:
- Ochii mei sunt nu sunt gri! S-a avut bîlbîit ea nervoasa.
- Hm, da, bine! I-am spus.
- Dar de ce nu sunt ca ai tai? Spuse ea trista.
- Da, ai inca sânge uman în tine, asa ca acestia sunt de culoare rosie acum, dar vor fi ca ai mei după câteva luni! I-am spus.
- Dar… imi iubesc ochii mei gri! a spus ea cu hohote uscate şi apoi brusc ochii ei s-au schimbat la culoarea gri. Cum facea asta?
- Ochii tai sunt din nou gri! I-am spus uimita.
- Ce? întrebă ea şi se uită în oglindă. Destul de sigur, ochii ei aveau o culoare gri închis.
- Oh, Doamne! şopti ea uimita. Sunt gri! A spus tipand de fericire. Imi amintea d edraga mea Alice. Dintr-o data mi-am dat seama ce se întâmplă: dacă ea ar putea schimba modul în care o persoană arată?
- Niya, vrei să-mi faci o favoare? Am întrebat-o.
- Um cred.
- Vrei să încerci să te imaginezi ca o fată cu părul blond si cu ochii verzi? Am întrebat-o
- De ce? Intreba cu o senzaţie de confuzie.
- Doar fa-o! I-am spus şi ea a ridicat din umeri.
Mă uitam la ea cînd, deodată, parul ei negr frumos devein blond si ochii gri au devenit verzi. M-am uitat uimita la ea!
- Ce? De ce te uiţi aşa la mine? a întrebat ea. Ochii ei verzi s-au speriat.
- Ochii tăi sunt verzi acum si parul tau este blond! I-am spus eu emotionata.
- Ce? a spus privindu-se în oglindă. Deodată a îngheţat şi a ieşit un strigăt din gura ei.
- Ce sa întâmplat cu mine? Nu mai arat ca mine! a spus ea cu ochii largi.
- Ai un dar! Iti poti schimba imaginea! Am continuat eu sa murmur fericita si speriata.
- Stai! Ce vrei sa spui? întrebă ea.
- Oh, îmi pare rău! Ei bine, vezi tu… unii vampiri au o talente: unii vampiri poate vedea viitorul, Unii pot citi minti… I-am soptit amintindu-mi din nou de Edwrad.
- Deci vrei sa spui ca eu imi pot schimba înfăţişarea? întrebă ea fericita.
- Ei bine, da! i-am spus inca necrezatoare.
- Oh, Dumnezeule acest lucru este atât de marfa! a spus ea şi brusc imi veni o idee.
- Hei, Niya încearcă să imi schimbi înfăţişarea! I-am spus fericita.
- Crezi că am putea? întrebă ea cu nerăbdare.
- Cred că ar trebui să încerci. I-am soptit. Ma uitam la ea cum se concentreaza, si brusc un zambet mare ii aparu pe buze.
- Funcţionează! Tipa ea fericita.
M-am uitat în oglindă şi am văzut părul meu maro era roz şi ochii mei de un violet inchis.
- Hei Nu-mi place rozul! Am reclamat razand.
Restul zilei a fost minunat! Am ras si ne-am distrat schimbandu-ne infatisarile.

* Sfârşitul flashback *

Niya este ca sora mai mica pentru mine. Avea 15 ani, când am schimbat-o. Ea încă se mai purta ca un copil, ceea ce era foarte dragut la ea.
- Bella! Bella haide vom intarsia la şcoală! vocea Niyei ma uimit.
Hei, tipa la mine asa! Am reclamat eu.
- Doamne! Pentru numele lui Dumnezeu! Esti un vampir! Spuse ea marindu-si ochii la mine
- Imi pare rau! I-am spus. Ea a luat o carte care se afla langa mine.
- La rascruce de drumuri, din nou?! Ai citit-o de 502 ori, Bella, esti sanatoasa? a spus ea uimita.
- 504 de fapt, am corectat-o.
- Oh, Dumnezeule Bella! Esti o tocilara! Cartea asta nu are nici un sens a spus ea holbandu-se la mine.
- Haide, intarziem in prima zi de scoala! M-am ridicat si m-am dus in garaj.
- De ce mai trebuie sa mergem la scoala? A absolvit de 15 ori! sa plans ea.
- Haide Niya, nu vreau să întârziem! I-am spus.
- Bine, dar sa imi iau masina mea? întrebă ea.
- Bine. Am spus cu greu. Imi placea Honda mea argintie, astfel încât nu atrage prea mult atenţia, dar Niya adora masinile scumpe si rapide.
- Hmm ... poate că ar trebui să luam Honda. I-am sugerat innocent.
- Nu se poate! Cred că ar trebui să luam Lamborghini Gallardo! a spus ea
- Niya dar- Am început, dar ea mi-a tăiat-o repede.
- Bella haide, mi-ai spus ca putem lua masina mea, a spus ea trista.
- Ohhhh! Bine! Am suierat aruncandu-I cheile. Ea a apăsat butonul de deblocare şi farurile masinii de lux (rosie) fulgerara.
M-am asezat pe scaunul din dreapta gandindu-ma cat de dor imi era de camioneta mea Chevy rosie dar Niya adora numai maşinile rapide şi costisitoare. NU reuseam sa inteleg ce e asa d efrumos la ele. Doar risipire de bani.
M-am uitat în oglinda maşinii şi am văzut că parul meu lung si cafeniu era acum blond, ochii mei de aur erau de un verde intens şi pielea imi era palida. Niya schimba mereu infatisarile noastre cand mergeam intr-un loc nou. Niya, in loc de ochii de culoare gri erau unii maro, parul ei negru era blond-murgar si pielea ii era palida, ca a mea. Paream gemene. Vocea ei ma trezi din visare.
- Ştii Bella, niciodata nu mi-ai spus cum era viata ta umana, a spus ea şi am tresărit. Am încercat mereu să ignor acest subiect. Adică eu intotdeauna trebuie sa iti spun despre viata mea umană, dar tu niciodata nu mi-ai spus despre a ta! a spus ea.
-Nu prea am ce sa spun. Am spus în speranţa ca va cumpara minciuna mea.
- Oh, te rog scuteste-ma! Ti-am spus vreodată, nu stii deloc sa minti! a spus ea.
- Nu trebuie să fie ceva ce ar putea spune-mi. Dar eu nu aveam parinti, frati sau prieteni si nu imi amintesc! am spus eu. S-a uitat la mine si sopti:
- Tu stii ca poti sa ai încredere în mine! fata ei era una buna.
- Stii, am încredere în tine… Dar, e prea dureros pentru mine! I-am spus sincer.
- Cum? a întrebat ea.
- Mai tarziu. Iti spun acasa, mai tarziu. Ar trebui să plecăm acum! I-am spus ei încercând să ignor conversaţia.
- Bine. Eu nu voi uita, a spus ea.
Când am ieşit din maşină. Am văzut că toată lumea se uita la noi. Unii se holbau la masina, unii la fata mea, iar unii la Niya.
- Se uita la noi ca sic and ar vrea sa ne manance, sopti Niya şi am chicotit. Când am ajuns la secretariat, am văzut acolo o fată de aproximativ 20 de ani care statea pe scaun şi se uita plictisita.
- Bună ziua, numele meu este Bella Martin şi aceasta este sora mea Niya Martin, suntem noi aici, în fiecare şcoală noi ne schimbam numele de familie. Acum doi ani ne-am numit "Chukanira", domnisoara s-a uitat în sus şi a zâmbit la noi călduros.
- Bună ziua! Va asteptam, aici e programul dvs. Doriţi o persoană pentru a vă arăta scoala? Intreba ea. Am dat reped edin cap.
- Nu, e în regulă! I-am spus
- Esti sigura de asta? ne-a întrebat şi am zâmbit la ea liniştitor.
- Absolut! I-am spus.
- Bine atunci, sa aveti o zi buna! a spus ea.
Am avut încă aproximativ 15 minute, până când clopotul suna. Am mers spre cantina. Toată lumea, desigur, se holba la noi.
- Nu-mi place sa fiu intr-o noua scoala! Toată lumea se holbează la noi! a mormăit Niya şi am chicotit. Când m-am uitat la ea a existat un aer ameninţător pe fata ei. Nici nu imi place sa imi schimb infatisarea! Pana la urma, eu arat foarte sexy! a mormăit ea şi eu am râs.
- Oh, Niya! I-am spus chicotind. Înainte de noi au fost în picioare aproximativ 10 fete. Una dintre ele a venit înainte şi s-a mirat la noi. Era destul de urata: avea parul lung blond, cu piele cafenie şi cu ochii de culoare albastru închis cu o nuanţă de verde.
- Ah, se pare sa avem colegi noi! a spus ea cu vocea plina de ură.
- Ai nevoie de ceva de la noi? Am intrebat-o nerabdatoare. Nu am vrut ca Niya să înceapă lupta cu această fată urâtă. Niya era foarte defensiva şi odată ce începe să lupte, nimeni nu o putea opri.
- Oh, da, chiar da. Nu imi sta in cale! a spus ea şi a plecat cu adepţii ei. M-am uitat la Niya şi ea început să rîdă, imitand-o:
- Nu imi sta in cale! O imita ea razand din ce in ce mai tare, tocmai atunci clopotelul suna şi
m-am trezit. Am avut doar 2 ore cu Niya care au fost matematica şi spaniola.
- Bine ca plecam! A spus in timp ce ma privea in ochi.
- La fel! I-am spus.
- Ca intotdeauna, nu? întrebă ea marindu-si ochii la mine. Am sarutat-o pe obraz si am pornit spre clasa mea.

_____________________________________________
Heey!
 Cred ca sunt nebuna sa postez la ora asta:))
ei bine, asta e noul fic pe care il traduc, este scris tot de autoarea Silent Tears :D
asa ca sper sa va placa si acesta la fel de mult;;)
va poop si va iubeeeesc:*:*
                                       RaMonix


P.S.: Va rog fiti buni cu mine si cu fericirea mea si comentatzi:D:*:*